Vă rog să notaţi, Domnilor, că, la fiinţele multicelulare, organizarea diferenţiează celulele embrionului şi formează organe care nu vor funcţiona decât mai târziu.
Astfel, pentru a lua doar câteva exemple din multele posibile: glandele digestive, ca ficatul şi pancreasul, ale căror celule se diferenţiează chiar din primele zile ale vieţii embrionare, nu vor funcţiona decât mai târziu, după naştere; celulele corneei şi ale cristalinului devin transparente în timpul vieţii intrauterine, pentru ca abia mai târziu, după naştere să lase să treacă razele luminoase, care vor trebui să cadă pe retină; organele genitale, ale căror celule se formează chiar de la începutul perioadei fetale, nu vor îndeplini rolul lor decât foarte târziu, în perioada pubertăţii, iar glandele mamare, ale căror celule sunt diferenţiate tot înainte de naştere, nu vor intra în funcţiune decât în urma unei sarcini.
Şi ceea ce am spus despre aceste câteva feluri de celule şi organe se aplică, fără excepţie, la toate celulele şi la toate organele fiinţei vieţuitoare.
Vă mai rog să notaţi că această organizare, atât de minunantă prin complexitatea şi mai ales prin finalitatea ei, se îndeplineşte fără ştirea fiinţei vieţuitoare. La om, şi cu atât mai vârtos la animale şi la toate celelalte fiinţe vieţuitoare, nici mama, nici fătul, de exemplu, nu au cunoştinţe de actele organizării, care totuşi se realizează cu o perfecţiune şi cu o precizie de neînchipuit.
Şi dacă actele organizării sunt inconştiente, afortiori, scopul lor trebuie să fie ignorat de fiinţa vieţuitoare care le execută.
Organizarea – cu atributele sale esenţiale de finalitate şi inconştienţă – se observă la toate fiinţele vieţuitoare şi numai la acestea. Ea constituie un important caracter distinctiv al acestor fiinţe.
Lecţie ţinută la Facultatea de Medicină din Bucureşti, în ziua de 14 Februarie 1905
Sursa: „Noţiunile ‘Suflet’ şi ‘Dumnezeu’ în Fiziologie” – Dr. N. C. Paulescu (pag. 88 – pag. 89)
Înțelepciunea Sfinților 