Unei mame, despre concursurile de Miss

okoviikona10-velimiroviciImi aduceti la cunostinta, cu prosteasca bucurie, ca fiica Dvs. a fost aleasa Miss. Ca si cum ati astepta sa va si felicit. Mie imi e rusine si sa scriu despre acest lucru, iar in loc de felicitari va fac cunoscuta profunda mea compatimire. Nu stiu de ce mai spuneti in scrisoare: „Pentru fiica mea, ca fata educata,lucrul acesta este foarte magulitor”. Caci, ce se poate spune despre educati si needucati in zilele noastre? Intre numeroasele crize contemporane, criza educatiei este una dintre cele mai importante. Cine stie care poate fi numita cumai mult temei educata: o dama de oras sau o ciobanita sfioasa de la munte! In aceasta privinta nu se va ajunge la o intelegere pana ce nu vom intoarce conceptia despre educatie a poporului si nu vom spune, in armonie cu multele milioane de glasuri ale poporului: educat (obrazovan) este cine are obraz. Iar cine nu are obraz nu este educat, oriunde ar locui, orice pozitie ar ocupa si orice gramada de cunostinte ar avea in cap.

In satele noastre din Sumadia, despre frumusete se sopteste, iar despre caracter se vorbeste cu voce tare. Asta vine din adanca constientizare de catre popor a faptului ca frumusetea este un lucru trecator si care nu depinde de om, in vreme ce caracterul este un lucru netrecator si care depinde de om. Stiti, oare, cantecul popular despre Milita fecioara? Ce minunat le-a raspuns unor lingusitori:

Nu-s din iele ca sa adun norii,

Ci-s fecioara sa privesc in fata!

Concursurile moderne de Miss sunt un obicei al vechilor popoare latine. In fapt, este doar un comert abil disimulat cu prostituate. Ati urmarit soarta multelor Miss din Europa? Ce trist! Casnicii stranii, copii din flori – sarmanii copii! – procese senzationale intre soti, sinucideri. Iata-va rubrica la care sunt inscrise de obicei „reginele frumusetii”! Oare si fiica Dvs…. Mai bine i-ati fi dat sa citeasca actul despre moartea eroica a tatalui ei in Ter-Planina decat sa o fi expus la un concurs pestrit si primejdios. Cine va poate garanta ca marea Dvs. bucurie nu se va preface grabnic intr-o nespusa intristare si rusine – rusine ca va veti inchida in camera si va veti ascunde fata cu mainile de lumina soarelui? Si veti sti ca vecinii chicotesc rautacios, si asta va va rupe si mai mult inima.

Dintre toate ispitele cu care omul are a se masura in sine insusi, frumusetea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. Ea a fost biruita de sfanta Ecaterina si Varvara si Anastasia si Parascheva si multe altele, care au cunoscut in sine o frumusete mai inalta decat cea de pe sine. Dar va putea, oare, sa o biruie fiica Dvs., care este lipsita de o vedere duhovniceasca puternica si care s-a expus o data de bunavoie la targul frumusetii? Sa nu dea Dumnezeu, Puternicul! Caci frumusetea este un ghetar de pe care se aluneca sigur in adancul de foc.

Negustorii americani de filme au nascocit – cu totul din capul lor, mai mult pentru comert – ca Iuda vanzatorul era cel mai frumos dintre cei doisprezece apostoli. Asta, fireste, nu se poate dovedi cu nimic in lume afara, poate, de sfarsitul lui Iuda. Precum ati auzit si ati citit negresit, sfarsitul lui a fost asemanator cu cel al unora dintre reginele si regii moderni ai frumusetii. Acest „frumos” Iuda, dupa ce L-a vandut pe Fiul Lui Dumnezeu, s-a coborat la parau si s-a spanzurat. Si aruncand argintii in templu, a iesit si s-a spanzurat.

Cine merge la plimbare cu diavolul departe, greu se mai intoarce la calea dreapta. Ce sa va sfatuiesc? Maritati-va fiica cat mai degraba, si cu cat mai modest, cu atat mai bine. Cu un brutar sau un cizmar. Fireste, daca acel om cinstit se va hotari sa ia asupra sa o raspundere ca aceasta. Asa puteti trage nadejde ca veti trai sa va bucurati de nepoti legiuiti, si veti da multumita Lui Dumnezeu. Dupa atotputernicia Sa, Facatorul il poate opri pe om sa nu cada pe calea lunecoasa pe care a apucat-o din nestiinta ori slabiciune. Fie ca El sa va stea intr-ajutor Dvs. si celor pe care ii iubiti cel mai mult pe lume – copiilor Dvs.

Sursa: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi – Episcop Nicolae Velimirovici (Volumul 1 – Editura Sophia) Pag. 226

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s