(Video) Icoana – Imagini Sfinte (1/7)

Documentar sârb despre icoană (icoana ortodoxă):

Sursa: http://www.ikona.eparhijaniska.rs/index_eng.html

Transcript:

Mănăstirea Ostrog şi Academia Bisericii Ortodoxe Sârbe de Arte Plastice şi Conservare
prezintă
ICOANA
1. Imagini Sfinte
Este universal recunoscut, că în decursul ultimului secol specia umană a migrat de la o ”civilizaţie a cuvântului” către o ”civilizaţie a imaginii”.
Scris de Episcopul Jovan Puric
Într-adevăr, suntem cuprinşi de imagini din toate direcţiile.
Numărul şi intensitatea imaginilor vizuale organizate pe care le primim în fiecare zi ar fi de neimaginat pentru fiinţele umane ce au trăit în trecut.
Acum, în timp ce priviţi, în fiecare secundă creierul vostru trebuie să proceseze 25 de imagini pline de detalii.
Este uşor de calculat câte astfel de imagini sunt într-un minut sau o oră.
Imediat ce ieși din casă, ești acostat de noi imagini vizuale:
Reclame, afişe, indicatoare.
O persoană nu are timp să proceseze o imagine într-o clipă, să o analizeze, să o digere.
El sau ea nu are timp pentru o cercetare atentă.
Rămânem la suprafaţa exterioară a lucrurilor,
Dar de asemenea la partea exterioară a oamenilor pe care îi întâlnim.
Este ca şi cum proverbul devine şi mai adevărat: „Hainele îl fac pe om.”
Sau mai degrabă hainele şi orice altceva ce poate fi observat la noi, care ne creează o imagine a noastră.
Se poate spune că vremurile noastre au venit cu un fel de hiper-producţie și inflaţie de imagini.
”Imagini Sfinte”…
Pentru omul secolului 21 acest lucru poate suna ca un anacronism, chiar de necrezut.
Una dintre trăsăturile intrinseci ale Bisericii răsăritene Ortodoxe, sunt într-adevăr, imaginile sfinte: Icoanele.
Şi anume, a face plecăciune icoanelor: Theanthropos, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, celei mai Sfinte Theotokos, Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, cât şi acelora ale Sfinţilor.
Există o diferenţă esenţială între ortodocşi şi heterodocşi în înţelegerea imaginilor sfinte.
În timp ce în Vest imaginile sfinte au un ţel de a induce un fel de emoție religioasă prin intensitatea, impresivitatea prezentării și prin evocarea persoanei din imagine.
Aducerea unui suflet pios spre adulare.
Icoana ortodoxă servește ca legătură între cel care se roagă și Dumnezeu, Theotokos și Sfinți.
Icoanele slujesc ca și mijloc de apropiere de ființa transcendentală a Divinității.
Prin urmare, exactitatea portretizărilor și păstrarea stilului grafic antic de reprezentare a icoanelor, nu sunt așa de importante pentru vestul catolic, dar sunt absolut esențiale pentru Ortodoxia răsăriteană.
Din acest motiv picturile religioase din Vest posedă mai multă libertate, fler și diversitate.
Arta Estului posedă mai multă puritate și strictețe în figurile iconografice ale Sfinților, Theotokos, dar de asemenea și Hristos, a Cărui imagine religioasă este adesea atât de imperfectă în operele maeștrilor occidentali.
Chiar și în cazul pictorilor de geniu.
Chiar dacă Occidentul în general nu acceptă sau nu are un interes suficient de mare pentru Sfânta Tradiție păstrată în Ortodoxie,
Și în general pentru întreaga tradiție cultură a Bizanțului și a lumii ortodoxe
Icoana pare să fie o excepție de la această regulă.
Și totuși, cât de mult înțelege icoana și o simte, civilizația modernă?
Culturile profund organizate ale antichității ne-au lăsat urme materiale ale sistemelor religioase pe care au fost construite.
Stilul ușor recognoscibil al picturilor egiptene, create într-o perioadă de câteva secole sau chiar milenii.
Numai cel neinformat le poate interpreta ca o lipsă de cunoaștere și perspectivă din partea egiptenilor.
Cu atât mai mult, acestea ar putea fi un scris canonic, format pe bazele religiei egiptene.
Grecii ne-au lăsat sculpturi magnifice.
Continuăm să uităm că și acestea sunt o reflecție a credințelor grecești.
Reflecții asupra lumii, metafizică.
Un ideal pietrificat.
Chiar și icoanele bizantine au apărut dintr-un cult, din slujbele divine ale ortodoxiei, din venerarea lui Dumnezeu.
Diferența este că spre deosebire de religiile antichității moarte,
Biserica este prezentă în lume de-a lungul veacurilor, și așa cum ne-a promis Fiul întrupat al lui Dumnezeu, prin Însuși Trupul Său El va fi cu noi prezent până la sfârșitul istoriei.
Chiar și entuziaștii de ocazie a istoriei artei, recunosc cu ușurință stilul pietrificat a Bizanțului, și anume, icoanele ortodoxe.
Dar mulți dintre ei sunt uluiți când află că icoanele sunt pictate până în ziua de astăzi și nu numai ca suveniruri.
Cu toate acestea, dacă ne apropiem de o icoană numai ca o piesă de artă, vom fi ratat-o în întregime.
Esența sa ne va scăpa.
Icoanele ne arată, dar în același timp conțin, ceea ce este ascuns de ochiul obișnuit.
În Biserica Ortodoxă, Sfintele Icoane nu sunt doar simple decorațiuni.
Sunt mai mult decât atât. Ele sunt conectate în mod organic cu Sfânta Taină a Euharistiei.
Sfintele Icoane făcute de mână ne deschid ochii duhovnicești, pentru a putea vedea realități și înălțimi duhovnicești.
Adică, o icoană ne descoperă și ne arată ceea ce este ascuns.
Se poate spune că existența Sfintelor Icoane și înțelegerea lor, este o precondiție pentru înțelegerea corectă a învățăturilor creștine revelate de către Dumnezeu,
Și a Aceluia care stă în fața speciei umane, dacă vrea să trăiască în acord cu planul mântuitor al lui Dumnezeu de salvare a ființelor create de la deteriorare și moarte.
Un creștin nu este doar un simplu privitor al icoanei.
Dar mai presus de toate, este un adept și un venerator de icoană, cineva care respectă icoanele; pentru că prin Sfintele Icoane omul trăiește renașterea duhovniceacă.
Și întră în uniune cu Dumnezeul Cel Viu.
În Biserica Ortodoxă, Sfintele Icoane au avut dintotdeauna o importanța similară cu aceea care se dă de obicei Sfintei și de Viață Dătătoarei Cruci a lui Hristos.
Prin privirea, plecăciunea sau venerarea dată icoanei sau Sfintei Cruci, un creștin primește binecuvântări.
Și în mod simultan primește o cunoaștere înalt duhovnicească, theosis.
Din punctul de vedere ortodox, într-o anumită măsura, Sfintele Icoane și Sfânta Cruce, sunt învățături ale unui sens cu mult mai profund.
În Biserica Ortodoxă, prima Duminică a Postului Paștelui, sau Postul Mare, este numită Duminica Ortodoxiei.
Este dedicată victoriei asupra iconoclasmului.
Și reinstituirii cinstirii icoanelor din Constantinopol în anul 843 d.H.
Restabilirea venerării icoanelor este considerată prima mare victorie a Ortodoxiei.
Venerarea icoanelor este până în ziua de azi una dintre trăsăturile cele mai importante ale Bisericii Ortodoxe.
Pentru toate aceste motive, mergând mai departe, ajungem să cunoaștem teologia icoanei, ajungem de fapt să înțelegem unul dintre cele mai importante adevăruri ale credinței creștine.
Cuvântul εἰκών (ikon), icoană, imagine, chip, figură, tip, provine din verbul antic grecesc: εϊκω (iko) sau έικα (ika).
Ceea ce înseamnă: (eu) mă asemăn, sunt similar, sunt la fel ca, arăt ca, sunt același.
Cuvântul icoană, este folosit pentru a denota picturi și sculpturi artistice religioase, reprezentare, copie a unei ființe, trăsăturile faciale ale lui/ei sau un obiect.
Este important de subliniat că această expresie se referă în mod exclusiv la ceva ce este real și adevărat.
Și anume, la ceva asociat cu un model dat și un prototip.
Și nu are legătură cu nimic spațios, iluzoriu, imaginat sau non-existent.
Viziunea Sfinților Părinți ai Bisericii este aceea că numai imaginile lucrurilor care nu există se pot numi idoli.
Așa cum sunt imaginile dumnezeilor inexistenți inventați de mitologia greacă.
Potrivit învățăturilor principalilor filosofi greci,
Lumea vizibilă și materială este o imagine a lumii invizibile, după care lumea materială este creată și organizată.
O icoană este privită prin legătura intrinsecă a celui reprezentat, asemănării pictate.
Exista o convingere cum că personajul reprezentat în imagine este în mod esențial, efectiv și cu adevărat prezent în acea imagine.
Asemenea credințe existau de mai multă vreme printre oamenii din est, care credeau că dumnezeii sau conducătorii lor sunt cu adevărat prezenți în imaginile și reprezentările iconografice.
Orice distrugere a unei asemenea reprezentări era considerată și interpretată ca un atac direct și o insurgență rebelă împotriva personajelor reprezentate de asemenea imagini sau sculpturi.
Potrivit cu înțelegerea creștin ortodoxă a icoanei,
Care se bazează pe surse biblice și pe Sfintele Scripturi,
Chiar dacă sfânta imagine și modelul ei se află într-o legătură strânsă, ele nu sunt niciodată egale.
Pentru noi lucrul acesta s-ar putea să ne pară ca o diferență complet absurdă.
Omul modern nu este dispus să creadă nici în prezența personajului înfățișat în imagine,
nici în legătura dintre personajul înfățișat și imagine.
Din prisma înțelegerii moderne, problema în acest caz o reprezintă realitățile complet separate.
În marea sa aventură, omul modern a făcut tot ce a putut pentru a stăpâni lumea ce obișnuia să-l înspăimânte și să-l facă să se simtă nesigur.
Prin folosirea științei, umanitatea a trasat granițe abrupte ale realității fizice.
Astfel încât, fiind pe cât de mult posibil protejați de influențele exterioare, să ne izolăm pe noi înșine de dragul siguranței sinelui nostru.
Știm, desigur, că cu câteva secole în urmă, lumea era diferită, mai fermecată.
Am învățat ce luptă mare a fost de a o dezfermeca.
Cu toții ne amintim cum, pe măsură ce creșteam, a trebuit să ne amintim nouă înșine și altora despre erorile multor fenomene,
Și legăturile dintre fenomene, pe care, prin intermediul intuiției de copil, le-am acceptat ca adevărate și importante, frumoase sau înfricoșătoare.
Pentru a funcționa nestânjenit și sănătos într-o lume modernă, pentru a ajunge la proiecția sinelui nostru, deși cumva izolat,
A trebuit să ne amintim în mod constant unul altuia, cum este, în mod exact, imaginea științifică asupra lumii.
Am fost nevoiți să studiem și să exersăm, astfel încât să nu rămânem sclavii unei imagini învechite a lumii din jurul nostru.
Prin urmare, în mod incontestabil, nu suntem dispuși să dărâmăm fortăreața din jurul nostru, astfel riscând a lua contact cu lumea ascunsă,
Unde, cu certitudine, există legături între diferite nivele ale realității.
Curajul și posibilitatea păstrării unei minți curate și a integrității personale, în contact cu realitatea vie tulburătoare a legăturilor dintre lumea vizibilă și invizibilă,
Ne sunt oferite numai de către adevărata credintă.
Iar imaginile sfinte, icoanele, sunt tărâmul ideal în a ne testa credința, o poartă de întoarcere în lumea lui Dumnezeu…
…din lumea fără față și mecanicizată a tehnologiei moderne, care crește în mod continuu spre nimic.
Vechiul Testament descrie istoria sfântă.
Căderea omului de la Dumnezeu, izbăvirea durerii de către Dumnezeu, într-o lume în care prin voia sa omul a devenit
O jucărie neprotejată a unei varietăți de forțe spirituale. Dintr-o lume a idolilor.
În Vechiul Testament, pictatul și sculptatul nu erau respinse ca fiind nocive și nefolositoare.
Așadar, imaginile și simbolurile existau în templul Vechiului Testament.
Desene și reprezentări iconografice ale Dumnezeului invizibil erau interzise.
Și Domnul l-a chemat pe Moise și i-a zis:
”Lasă-i să facă un locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor, și să faci 2 heruvimi din aur lucrat cu mâna pe care să-i pui la capetele chivotului. Heruvimii trebuie să aibă aripile desfăcute în sus, acoperind chivotul cu ele. Să-mi faci un sfeșnic din aur curat. Sfeșnicul să fie lucrat cu ciocanul, baza sa, trunchiul său, ramurile sale și florile să fie…”
Poziția biblică spune că este imposibil să faci o reprezentare iconografică a Dumnezeului invizibil.
Poporului ales i-a fost interzis să creeze imagini sau sculpturi pentru scop liturgic.
Astfel încât oamenii le-ar fi slujit acelora ca și cum i-ar sluji lui Dumnezeu.
De vreme ce oamenii idolatri și-au făcut statui ale dumnezeilor lor,Vechiul Testament interzicea crearea de statui a unor asemenea dumnezei.
Mai presus de orice, cu scopul de a preveni căderea israelitenilor în idolatrie.
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament însemnează următoarele cuvinte ale Dumnezeului Trinitar:
”Să facem om dupa chipul și asemănarea noastră”
Cuvântul evreiesc selem, pe care cei 70 de traducători, l-au tradus prin cuvântul grecesc icoană,
imagine, asemănare, față, tip,model, imago (în latină).
Cu toate acestea, expresia după chipul (după imaginea, după modelul) este folosit cu totul diferit.
Este mult mai profund și semnifică o legătură internă cu neamul duhovnicesc al omului, cu Dumnezeu Creatorul.
Ar fi absurd să ne gândim că aspectul fizic exterior al omului să reprezinte imaginea reală, adevărată a lui Dumnezeu.
Această imagine a lui Dumnezeu în om, este exact ceea ce-l ajută pe om să-L cunoască pe Domnul.
să se cunoască pe sine și lumea din jurul lui.
În Vechiul Testament Israelitenii doar au auzit vocea lui Dumnezeu,
Dar nu i-au văzut niciodată chipul sau fața.
Când Moise îi cere lui Dumnezeu să-i vadă Slava Sa, el primește următorul răspuns:
”Nu poți să-mi vezi fața, căci nu va putea omul să mă vadă și să trăiască”
În cartea Ieșirii se spune: ”Să nu îți faci nici un Dumnezeu turnat din metal”
A doua poruncă a lui Dumnezeu, nu interzice în mod absolut crearea de imagini, simboluri, desene, efigii, sculpturi din lemn și altele asemenea.
Dar interzice crearea de idoli si statui care Îl reprezintă pe Dumnezeu.
Pe care oamenii le-ar sluji si venera, înlocuindu-L pe Dumnezeul Adevărat.
Și prin urmare, conform învățăturilor biblice și patristice, să comită păcatul final.
În câteva dintre vechile sinagogi păstrate, cum ar fi aceasta din Endura – Europas din Siria,
S-au păstrat descrieri întregi narative înfățișând evenimente biblice.
Sfântul Ioan Damaschinul, în apărarea Sfintelor Icoane spune următoarele:
”Dumnezeu l-a însărcinat pe David să-I construiască un templu, prin fiul său, și să pregătească un loc de odihnă.
În templu, Solomon, a reprezentat cartea quintesenței printr-o floare de cireș
Și a învelit floarea de cireș cu aur și toți pereții interiori, și avea sculptată o floare de cireș.
Observându-se și frunza de palmier de la interior la exterior, într-un cerc iar nu într-o parte.
Și erau tauri și lei și rodii.
Nu este oare mai atrăgător în a decora pereții casei Domnului cu forme și imagini sfinte, decât cu fiare și plante?
Ca și Solomon primind darul înțelepciunii, reprezentarea florilor de cireș și înfățișarea taurilor și a leilor, nu Îl reprezintă pe Dumnezeu
Lucru interzis de lege.
Deci nu-L reprezentăm pe Dumnezeu atunci când facem imagini ale Sfinților care s-au făcut pe ei înșiși temple, duhovnicești.
Biserica Ortodoxă a rămas consistentă cu Sfânta Tradiție și nu a reprezentat un Dumnezeu invizibil în icoanele sale.
Și anume, nu L-ar fi reprezentat și pictat niciodată pe Dumnezeu și pe Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeul Logos-ului (al Cunoașterii)
Dacă a doua ipostază a Sfintei Treimi nu s-ar fi încarnat.
Numai după ce Cuvântul lui Dumnezeu S-a încarnat, a devenit Om adevărat și a intrat în istorie cu toate însușirile umane, în afară de păcat,
A devenit vizibil, palpabil, complet descriptibil, și de atunci până acum El este reprezentat în icoane ca Theanthropos, Dumnezeu-Omul.
Se poate spune că devenind întrupat, Domnul, Dumnezeu dincolo de descriere, se descrie, se înfățișează pe Sine.
În Scripturile Biblice ale Noului Testament, cuvântul icoană capătă noi semnificații.
Cuvintele Mântuitorului: ”Cel care M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”, erau adresate numai acelora care, privindu-L pe Iisus Hristos Omul,
Înțelegeau în același timp Divinitatea Sa,
Pe care o împărțea cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
El care este Dumnezeu a binevoit să apară în carnea noastră umană,
Astfel încât Să-L vedem, în același mod în care vedem înfățișarea modelului divin al vieții.
Și astfel în acest fel vom fi în stare să-L imităm pe Cel ce a făcut acea imagine.
Omul a devenit din nou Icoană a lui Dumnezeu, o imagine pictată de cel mai priceput dintre pictori – Iisus Hristos.
Și astfel, omul, icoana lui Dumnezeu restaurată și reaprinsă duhovnicește, exprimă frumusețea Modelului de perfecțiune, Prototipului, Modelului, Originalului.
Bazat pe cartea Episcopului Jovan Puric.
Regie și scenariu Diacon Nenad Ilic
Director de Fotografie Dragan Rakicevic – Cile
Editor Vladimir Petrovic
Compozitor Aleksandar Kostic
Narator Peter Chaffey
Titlu și Efecte speciale Zoran Culic Ivan Tanaskovic
Iconografie Digitală Diacon Milorad Milosavljevic
Editare sunet Slobodan Mihajlovic
Mixaj sunet Aleksandar Randelovic

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s