Răspuns către un ateu

Din oarecare întâmplare am ajuns să citesc acest articol:

http://www.printesaurbana.ro/2016/01/interviu-imaginar-cu-un-ateu.html

Cum din motive tehnice si administrative, autorul blog-ului nu mi-a aprobat comentariul, îl listez mai jos pentru a fi facil de citit.

 

Dumnezeu există, chiar și pentru cei care nu cred că există:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2014/02/27/dumnezeu-exista-chiar-si-pentru-cei-care-nu-cred-ca-exista/

Inițial am vrut să mă limitez la cele două propoziții rostite ieri, însă deoarece am văzut că există o minimă doză de sinceritate m-am decis să scriu răspunsul care urmează.

Interviul nu-mi pare deloc imaginar, ci din păcate cât se poate de real.

Voi repeta o întrebare la care nu am primit răspuns ci numai dislike-uri. Cum poți crede că împlinești legile lui Dumnezeu, fără să crezi în Dumnezeu?

Lăsând la o parte partea umoristică, căci tind să cred că totuși vorbești serios cu privire la credința ta, ai anulat prima porunca cu o manipulare matematică de foarte prost gust, afirmând că între 0.03% și 0% e o mică diferență, deci tu respecți această poruncă. Voi fi dur, dar aici îți place să te minți, și într-un mod total neacademic. Și în plus Dumnezeu este unul singur, nu 3000, deci diferența între 100% și 0% înseamnă diferența între totul sau nimic.

Se fac o serie de greșeli în articol, însă sunt convins că vei binevoi să le recunoști și să le corectezi și nu vei lăsa lumea să creadă că îți place să persiști în greșeli.

Înainte de a prelua un stereotip pe post de adevăr, e bine să ne documentam. Nicăieri în învățătura Bisericii Ortodoxe nu există zicala: ”Crede și nu cerceta”. Cum bine arătau Irina si Andra C., această zicală vine tocmai de la dușmanii credinței și ai lui Dumnezeu. Și se pare că și-au făcut bine treaba, căci multă lume crede exact ce și-au dorit dușmanii creștinilor. Când Dumnezeu spune: ” Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! ”. Aceasta i-o spune lui Petru care l-a văzut pe Mântuitorul în carne și oase, răstignit, înviat apoi urcându-se la ceruri. Aici e limpede, că Hristos spune că sunt fericiți cei ce au crezut deși nu m-au văzut așa cum mă vezi tu Petru pe Mine, deoarece nu au trăit în timpul în care a viețuit pe Pământ, Hristos și Petru.

Contrar opiniei generale, credința este chiar mai știință decât știința. Tu ești mai religios decât mine deoarece crezi în Bing-Bang-ul pe care nu l-ai văzut și care nu poate fi reprodus în mod experimental. Ori instrumentul de bază al științei este experimentul. Tu neavând cunoștințe de biologie, geografie, fizică, chimie îi crezi pe cuvânt pe cei care nu pot veni cu un experiment și te roagă (apelează la credința ta) să îi crezi pe cuvânt că așa s-a întâmplat, devenind astfel adeptul religiei lor. Contrar acestui mod de gândire, ortodoxia, este un mod de viață care se trăiește nu se teoretizează. Nu poți să vorbești cu pertinență și claritate despre ceva ce nu ai trăit. Sfântul Vasile al Kineșmei a arătat cum Sfânta Scriptură reprezintă un adevăr verificat prin metoda fundamentală a științei; adică prin experiment:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2014/01/04/sfanta-scriptura-un-adevar-verificat-prin-experienta/

E trist să văd cum într-o țară ortodoxă oamenii devin atei, iar o mare parte dintre ei, pe lângă ateism militează și în mod activ împotriva credinței (vezi blogul lui Lucian Mandruta,  etc.). Am mai spus și că comuniștii ar fi în extaz să vadă roadele muncii lor.

De ce spun asta? Pentru că comuniștii s-au chinuit mai mult de 50 de ani să-L scoată pe Dumnezeu din sufletele oamenilor, să-l facă pe om să creadă că nu există nimic după moarte sau că diavolul nu există. Au indesat temnițele cu suflete vii, cu oameni de valoare, cu elitele țării (Valeriu Gafencu, Gherasim Iscu, Traian Trifan, Mircea Vulcănescu, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Radu Gyr, Sandu Tudor,  Arsenie Papacioc, Nichifor Crainic, Mina Dobzeu, Adrian Făgețeanu, Constantin C. Giurescu, Gherasim Iscu; O! Și lista poate continua pe mult mai multe pagini. Cine au fost oamenii aceștia? Ce fel de viață au dus? Poate, poate cineva va fi curios. Cine vrea să afle mai multe poate căuta ”Memorialul Durerii – O istorie care nu se învață la școală”

De ce spun suflete vii? Pentru că există și suflete care deși sunt în trup omenesc, se miscă, vorbesc, fac sex, mănâncă, dar ele sunt de fapt moarte. Comuniștii ne-au și ”reeducat” (vezi experimentul Pitești) să fim sclavi ai patimilor, sclavi ai minții noastre căzute, sclavi ai diavolului. Cel ce se lasă mânat de toate dorințele din interiorul său (dorințele de stăpânire, dorințele sexuale, dorința de a se făli, etc.) acela este sclav. Cel ce își constrânge sufletul și implicit trupul să nu purceadă la îndeplinirea oricărei dorințe, acela este stăpân pe sufletul său, iar cel ce-și oferă întreaga sa ființă lui Dumnezeu acela este sfânt.

Revenind la comuniști, a căror principală dogmă a fost ateismul, aceștia nu au reușit să îngenuncheze pe cei cu credință în Dumnezeu. Toți care s-au încrezut în puterile lor, au căzut, au devenit monștrii, au devenit turnători, torționari, diavoli în carne de om. Însă, toți care s-au încrezut în Dumnezeu, au avut putere să ierte, să sufere, să devină martiri, să-și păstreze sufletele curate și fără compromisuri. Iar pe aceștia, Dumnezeu i-a umplut de harul Său, și i-a făcut Sfinți.

Citiți-le viața, voi oameni informați! Învățați-vă istoria neamului din care vă trageți. Informați-vă!

Cea mai vie dovadă a ceea ce spun (chiar dacă a plecat la Domnul) o reprezintă Cuviosul Părinte Iustin Pârvu. A fost un om cu o viață de sfințenie si de o calitate morală cum nu cred că mai găsim în zilele noastre, dar mai ales cu un spirit de jertfă de care un ateu sunt convins 100% că nu ar putea să o facă, căci puterea din spatele Părintelui Iustin este căștigată prin smerenie, iar ea vine de la Dumnezeu. Bolnav si bătrân fiind, primea sute de oameni în fiecare zi până la ora 4-5 dimineața, pentru ca peste 2 ore să participe la Liturghia de dimineață. Ori ateului, care se încrede în el, îi lipsește smerenia. Iar dacă îți lipsește smerenia, Dumnezeu nu vine, Dumnezeu te respectă, Dumnezeu te-a creat liber și nu abuzează, Dumnezeu vine doar dacă îl inviți. Dacă tu însă vrei să fii mândru și să crezi că nu ai nevoie de el căci știi tu mai bine că te tragi din maimuță și că totul s-a creat dintr-un virtual Bing-Bang și că a crede e meteahna proștilor, atunci deși Dumnezeu vrea să vină la tine, tu Îl gonești cu mândria și nedorința ta. Iar dacă vrei să afli dacă ești mândru citește asta:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2015/01/29/cum-sa-recunoastem-trufia-din-noi/

Valoarea credinței și implicit a omului care crede în Dumnezeu poate fi evidențiată în situațiile limită. Câți mucenici a dat ortodoxia și câți ateismul? Oare câți sunt gata să moară pentru Adevărul său? Oare un ateu pus în fața morții își poate păstra ”credința”? De unde își ia ateul putere să reziste torturilor și să nu decadă din demnitatea de a fi om? De nicăieri. Pe când un creștin poate, deoarece cere ajutorul lui Dumnezeu. Fără Dumnezeu nimic nu putem.

Mulți aduc în discuție contra-exemplul inchiziției, al cruciadelor si al războiului sfânt propovăduit de către musulmani. Oameni buni, cruciadele au fost făcute de catolici care sunt eretici iar nu sunt ortodocsi (drept credinciosi). Catolicii împreună cu musulmanii, nu păstrează învățătura lăsată de Hristos și sunt urmași ai întunericului iar nu a luminii. După faptele lor îi veți cunoaște:

  1. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
  2. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
  3. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
  4. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
  5. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
  6. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
  7. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

Sfântul Ignatie Briancianinov avea un cuvânt greu de spus cu privire la acest lucru:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2012/12/05/multi-chemati-putini-alesi/

Alții, aduc ca argument răutatea care există în lume. Ei bine, le aduc ca argument cuvântul uimitor al Mitropolitului Antonie de Suroj:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2015/03/03/de-ce-a-ingaduit-dumnezeu-existenta-lui-hitler/

Tot el vorbind despre suferință și rolul ei în mântuirea noastră:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2014/02/20/suferinta-in-ortodoxie-si-rolul-ei-mantuitor/

Cine caută cu sinceritate, va găsi Adevărul. Părintele Serafim Rose, un american convertit la ortodoxie, un geniu (sora sa, Eileen Rose Busby, se află în grupul MENSA al oamenilor cu cel mai mare coeficient de inteligență de pe planetă, care s-au supus acestui test) a căutat credința cea adevărată cu sinceritatea copilului, iar când a intrat într-o biserică ortodoxă pentru prima dată, a simțit că a ajuns ACASĂ.

Despre ateism Părintele Serafim Rose, spunea:

https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2012/12/04/despre-ateism/

“Ateismul”, va scrie Eugene (așa îl chema înainte de a deveni călugăr) mai tarziu, “adevaratul ateism <<existential>>”, arzand de ura impotriva unui Dumnezeu aparent nedrept sau nemilos, este o stare duhovniceasca; este o tentativa reala de inclestare cu adevaratul Dumnezeu, ale Carui cai sunt cu neputinta de inteles chiar si pentru cei mai crediniciosi dintre oameni, o tentativa care, in repetate randuri, a sfarsit prin viziunea orbitoare a Celui pe care ateul sincer Il cauta de fapt. Hristos este Cel ce lucreaza in aceste suflete… Nietzsche, autointitulandu-se Antihrist, nu a facut decat sa-si dovedeasca foamea profunda pentru Hristos…”

Așadar, îți doresc să ajungi ACASĂ împreună cu familia ta, acolo unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit, alături de Dumnezeu.

Anunțuri

9 gânduri despre „Răspuns către un ateu

  1. Intamplator am ajus si eu pe pagina dvs si imi las parerea proprie, urmeaza sa decideti daca o aprobati sau nu. Nu il voi apara pe autorul postarii mentionate de dvs, nu il cunosc dar sunt convins ca nu are nevoie de apararea mea, o poate face si singur foarte bine din cate am vazut. Voi enunta doar cateva idei, asa ca din partea unui alt ateu, care s-a simtit oarescum atacat si dezinformat prin ceea ce am gasit scris aici.

    Domnule intelepciuneasfintilor (ma scuzati ca va apelez asa, dar nu am gasit al nume pe site), este o diferenta uriasa intre ce credeti dvs si ce zicem noi, nu scapati de irationalitate doar afirmand ca Big-Bangul este tot o credinta. Stiinta experimentala nu inseamna neaparat reproducerea experimentala a acelui fenomen in laborator. Daca ar fi asa, pana si existenta stra-bunicilor dvs (sau stra-strabunicilor) ar fi la fel doar o credinta neintemeiata. Astrofizicienii studiaza compozitia astrelor prin studiul spectrului luminii ajunse la noi, nimeni nu sustine ca acest lucru ar fi credinta. Un fenomen propus este studiat experimental prin cercetarea implicatiilor pe care le-ar avea daca ar fi adevarat, cautarea posibilelor alternative care ar putea falsifica fenomenul, etc. Big Bangul este studiat experimental tocmai in acest mod, a fost initial o propunere, cu o matematica coerenta, ulterior fiind confirmat prin studiul indepartarii tuturor stelelor de noi, prin radiatia de fond descoperita peste tot, etc. Astfel s-a construit un model ce pare sa descrie foarte bine ceea ce vedem si putem observa in univers acum. Asta nu inseamna ca modelul nu va putea fi modificat in urma unor noi descoperiri viitoare, inseamna doar ca reprezinta tot ceea ce stiinta poate spune in acest moment despre originea universului.

    Si mai este o diferenta esentiala, noi nu extragem nicio invatatura din acest fenomen, este pur si simplu ce ne spune stiinta. Nu ne comportam intr-un fel sau altul din cazua Big-Bangului, nu ne dicteaza ce avem voie sa mancam sau nu, cum sa ne imbracam, etc. Daca vor aparea alte dovezi stiintifice care sa duca la o reformulare a modelului, vom fi primii care vom abandona aceasta idee, asa functioneza progresul stiintific.

    Desigur exista totusi o doza de credinta in acceptarea noastra a acestor notiuni, pentru ca nu putem avea acces imediat la toate aceste experimente. Dar avem in principiu posibilitatea sa repetam orice experiment, sa confirmam sau infirmam orice afirmatie, asta ne deosebeste fundamental de credinta irationala in ceea ce nu poate fi dovedit.

    Despre comunisti – din nou faceti afirmatii nefondate. Ateismul nu este o ideologie sau o dogma, este pur si simplu lipsa credintei in orice fel de zeu. Comunismul se baza pe alte lucruri, faptul ca multi comunisti erau atei este doar o corelatie, nicidecum o cauzalitate. Nu puteti gasi niciun rationament potrivit caruia lipsa credintei in zeul X trebuie sa duca neaparat la asuprirea altora. In plus, gasim la multi comunisti foarte multe trasaturi care mai degraba sunt definitorii religiilor, dar nu vreau sa intru in detalii aici.

    In concluzie, v-as ruga sa nu mai folositi stereotipuri si clisee, daca tot nu sunteti de acord cu ele atunci cand le gasiti in alte locuri. Un ateu nu isi pune problema ca nu are nevoie de Dumnezeu, sau il goneste, sau stie el mai bine ceva (maimuta?? ce va plac cliseele astea). Un ateu pur si simplu refuza afirmatii neintemeiate, avand mintea deschisa catre orice directie l-ar purta dovezile.

    Numai bine!

  2. Fizica ce poate fi pătrunsă în mod rațional de către om funcționează pe baza cauzalității. Orice fenomen are o cauză, inclusiv acest presupus BigBang. Spun presupus, pentru că nu cred în teoria aceasta.

    Orice modelul cosmologic pune în față omului 2 posibilități: cauzalitate nedefinită sau cauzalitate divină. Știința a exclus din start cea de-a doua posibilitate (cauza supremă=Dumnezeu) și și-a format teoria în așa fel încât să se plieze cât mai bine pe calea pe care a ales-o din ”credință” fără dovezi(crearea Universului fără intervenția lui Dumnezeu). Și mai lansez o întrebare retorică: Ce este mai logic, ca un fenomen, în speță acest BigBang, să apară din nimic fără absolut nici un motiv, fără nici o rațiune, fără nici o scânteie, fără nici o cauză? Sau cauza acestui fenomen este Însuși Dumnezeu, Care este atemporal, și imaterial.

    Poate ați auzit de Teorema de incompletitudine a lui Godel din matematică? Folosind un limbaj mai puțin academic, această teoremă demonstrează că un set axiome matematice nu se demonstra în mod complet dacă rămâi ”limitat în interiorul și cu ajutorul acelorași teoreme matematice”, pentru a le demonstra ai nevoie să ”ieși” din acel nivel și să accepți existența a ceva ”superior” ce îți devine unealtă în a înțelege elementele de ordin inferior.

    La fel și în cazul BigBang-ului, nu se poate afla în mod științific cauza supremă, ci trebuie să te ridici la un nivel superior și să decizi în ce urmează să crezi că a creat Universul: Dumnezeu sau nimic. Dumneavoastră alegeți să credeți în nimic eu aleg să cred în Dumnezeu.

    Prin urmare, cauzalitatea BigBang-ului vă determină viața, pentru că dacă credeți că Dumnezeu nu există si nu este cauza primordială inseamnă că duceți un anumit fel de viață, însă dacă credeți că Dumnezeu a creat Universul, înseamnă că vă veți pune întrebarea: Cum mă raportez eu la Dumnezeu? Cum trebuie să-mi trăiesc viața? Care e scopul meu?

    Vă reamintesc, că marii oameni de știință credeau în Dumnezeu, așa cum credea și marele nostru savant Nicolae Paulescu. Iată enumerarea și afirmațiile lor:
    https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/2013/11/05/stiinta-fara-dumnezeu-cade-in-absurd/

    Wiirtz. — (chimist renumit, membru al academiei de ştiinţe, pro­fesor şi decan al facultăţii de medicină de la Paris, etc.) în La theorie des atomes dans la conception generale du monde; vezi Association fran-caise pour V Avancernent des sciences, C. R. de la 3-eme Session, Lille. 1874, p. 23:

    ”In zadar ştiinţa a revelat structura lumii şi ordinea tuturor fenomenelor; el (spiritul omului) voieşte să se înalţe mai sus şi, — în convingerea instinctivă, că lucrurile nu au în ele înseşi raţiunea lor de-a fi, raportul lor, originea lor, — el este condus să le subordoneze unei Cauze primare, unică, universală, Dumnezeu!”

    Vă doresc să urmați dovezile cu inima sinceră și deschisă, iar Dumnezeu vă v-a ajuta să găsiți răspunsul.

    Doamne ajută!

  3. Multumesc de raspuns si de faptul ca ati fost deschis in a imi accepta comentariul.

    Dar…

    Ati gresit din start, fizica nu se bazeaza in totalitatea ei pe cauzalitate, sau cel putin pana in momentul de fata nu exista o cauzalitate definita in cazul fizicii cuantice. Este perfect coerenta matematic, este verificata experimental cu o precizie incredibila, si totusi nu se bazeaza pe cauzalitate.

    Si chiar daca am ingora fizica cuantica, tot ce cunoastem noi despre cauzalitate este in cadrul universului natural, material cunoscut prin fizica. Nu putem extrapola plasand o cauza in afara universului, pentru ca incalcam regulile jocului.

    Stiinta nu exclude aprioric vreo divinitate, pur si simplu divinitatea nu este un concept bine definit, care poate fi investigat de stiinta (Asta o vad ca o slabiciune a conceptului de divinitate, nicidecum o neputinta a stiintei). De aceea intrebarea dvs retorica este cam fara sens. Stiinta se opreste la timpul planck, inaintea caruia nu mai poate afirma nimic. Din punct de vedere fizic, nu exista nimic inaintea Big-Bangului, pentru ca si timpul isi are originea tot in acel moment.

    Da, am auzit de teorema de incompletitudine, a folosit-o si Dl Patapievici intr-o conferinta, am demontat toate argumentele lui pe blogul meu aici:

    http://despre-biblie.ro/2014/01/01/argumentul-lui-h-r-patapievici-pentru-existenta-lui-dumnezeu-my-two-cents-part-1/

    Teorema nu se poate aplica in cazul acesta, pentru ca exista niciun sistem exterior cunoscut si inteles care poate fi folosit si aplicat pentru intelegerea sistemului interior. A postula existenta unei divinitati nu explica nimic in acest caz.

    Eu nu neg ca nu exista oameni de stiinta credinciosi. Exista exemple, dar la fel abunda exemplele de oameni de stiinta atei. O idee nu se demonstreaza prin popularitatea sustinatorilor sau numarul acestora, ci prin argumente.

  4. Atâta timp cât observ decență și sinceritate în comentarii, nu văd de ce nu le-aș aproba.

    Am putea purta un dialog de foarte lungă durată pe teme rațional/științifice, însă timpul nu-mi permite.

    Există o diferență fundamentală între noi. Eu cred că există Dumnezeu, dumneavoastră nu credeți.
    Eu nu mi-am propus să convertesc sau să conving pe nimeni că există Dumnezeu. Am observat doar că într-un spațiu public, cineva își răspândește convingerile pe care eu le consider vătămătoare. Singurul meu scop a fost să mărturisesc că există Dumnezeu. De aici încolo e libertatea dumneavoastră să cercetați ce spun și să respingeți sau să aprobați cele ce le-am spus.

    Vă voi mărturisi ce mă mână pe mine să scriu.

    Atunci când îmi permite timpul, citesc câte o carte scrisă de Sfinții Părinți sau de alte persoane. Se întâmplă de foarte multe ori să-mi doresc să păstrez anumite pasaje sub forma de articole, pentru că mie mi-au plăcut și mi-au fost de folos în a pătrunde și mai mult Duhul Adevărului. Iar pentru ca să nu le păstrez doar pentru mine, le-am împărtășit cu cei care ”din întâmplare” poposesc pe acest blog. Mai ales, că aceste pasaje sunt luate din cărți pe care un ateu sau necredincios nu le-ar citi niciodată și nici nu i-ar trece prin cap să facă asta. De-ar ști lumea ce înțelepciune se află în aceste cărți. Acești oameni nu au fost doar Sfinți ai acelor vremuri ci și printre cei mai învățați. Dar desigur, cum caracteristica principală a unui Sfânt este smerenia, ei nu au făcut caz de înțelepciunea lor și nici nu au devenit faimoși pentru lume. În schimb au devenit faimoși pentru Dumnezeu.

    Uneori mă poate cuprinde și mândria, și să postez undeva pe internet doar de dragul de a mă contrazice și a-i arăta celuilalt că greșește. În acest caz, nici celălalt nu primește mesajul cum se cuvine, nici eu nu mă folosesc, ci mai mult mă osândesc.

    Credința, nu se simte cu rațiunea ci cu inima. Rațiunea ajută, însă numai până la un punct. Dacă nu ceri ajutorul lui Dumnezeu, inima rămâne împietrită și rațiunea o domină. Pe de altă parte credința vine și ca un dar de la Dumnezeu la rugăciunea omului. Credința este o împreună lucrare a omului cu Dumnezeu. Eu nu pot crede numai prin voia mea, atâta timp cât caut să-mi fac doar voia mea. Eu pot crede în Dumnezeu numai dacă îi las o poartă deschisă în inima mea. Dumnezeu, atunci cand vede inima deschisă, intră și lucrează. Dacă eu încetez să mă rog, sau dacă caut să-mi fac doar voia mea, atunci e ca și cum Îl dau afară pe Dumnezeu din inima mea și o închid. Atunci, Doamne ferește, credința mea poate să dispară și ferească Dumnezeu de urmările necredinței. Și așa cum a spus Hristos, credința cuiva este vădită de faptele sale. De aceea am dat exemplul Părintelui Iustin, el avea o credință puternică, a mea nu este nici măcar cât un bob de grăunte. Nu degeaba am vorbit de Sfinții Închisorilor, de oameni care au suferit în condiții inimaginabile, acolo unde rațiunea nu-și mai avea locul, acolo unde doar inima era cea care conducea. Aveau o inimă în care sălășluia Dumnezeu atunci rămâneau oameni și se sfințeau, aveau o inimă din care lipsea Dumnezeu, atunci aceștia deveneau monștrii.

    Aș parafraza pe Francisco Goya:
    ”Somnul inimii naște monstrii!”

    Nici nu vreau să osândesc pe cei ce nu cred, căci în Biserica Ortodoxă sunt o mulțime de exemple de sfinți care erau înverșunați împotriva credinței pentru ca în ultimul ceas să-și deschidă inimile, să se pocăiască pentru greșelile lor și să dobândească sfințenie.
    Însă a fi creștin, nu înseamnă să fii prost și să înghiți/tăcând orice ți se spune sau ți se face. A fi creștin înseamnă și a mărturisi pe Dumnezeu. Cum pot fi eu creștin dacă tac atunci când Dumnezeu este batjocorit?

    Consider că dialogul nu poate deveni roditor dacă nu există o inimă deschisă. Prin urmare nu știu care e scopul dumneavoastră, nu știu dacă Îl căutați pe Dumnezeu sau doar vreți să-i arătați cuiva că greșește (caz în care vreți să mărturisiți ateismul, adică să mărturisiți ceva ce se consideră că nu are Dumnezeu – deși dumnezeul ateismului este diavolul, însă aici e altă discuție) sau din pură curiozitate.

    Prin urmare, din start dialogul s-ar putea să nu devină roditor.

    Puteți numi cum doriți această atitudine a mea (habotnicie, comoditate, ignoranță), însă cred că este una corectă.

    V-ați cercetat vreodată inima? Și aici vă atrag atenția să nu o confundați cu mintea/rațiunea/intelectul. Inima, ce vă spune? Cercetați-vă, faptele, simțămintele, scopul lucrurilor pe care le faceți. Dacă această cercetare e sinceră, și dacă această cercetare are loc și în taina Sfintei Spovedanii, atunci se pot întâmpla minuni.

    Nu degeaba l-am dat ca exemplu pe Părintele Serafim Rose. Este cel mai bun exemplu, al unui om cu mult peste media de inteligență, care a căutat în mod rațional, fapt ce l-a ajutat. În plus este un contemporan (a trăit între 1934-1982) prin urmare a abordat subiecte ce îl frământă pe omul contemporan.Dar în același timp inima sa a fost deschisă, și pentru că inima sa a fost deschisă, Dumnezeu a venit la el și i-a dat convingerea că trebuie să-L caute până Îl va găsi. Tocmai pentru că vă simt cu spirit rațional, vă recomand să citiți viața Părintelui Serafim Rose, apoi scrierile sale, deoarece și el a fost un om rațional.

    Damaschin, Ieromonah, Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose, Traducere din limba engleză de Constantin Făgețan și Pr. Constantin Jinga (Father Serafim Rose – His Life and Works, by Hieromonk Damascene, St. Herman of Alaska Brotherhood, first edition, 2003), București, 2005, Editura Sophia

    Serafim, Rose, Ieromonah, Scrieri, 2009, Editura Sophia
    Serafim, Rose, Ieromonah, Cartea Facerii, crearea lumii și întâiul om. Perspectiva creștin-ortodoxă, Traducere din limba engleză de Constantin Făgețan
    Serafim, Rose, Ieromonah, Descoperirea lui Dumnezeu inimii omului, Traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu
    Serafim, Rose, Ieromonah, Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă, Traducere din limba engleză de Constantin Făgețan
    Serafim, Rose, Ieromonah, Nihilismul. Rădăcina Revoluției în epoca modernă, Traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu
    Serafim, Rose, Ieromonah, Ortodoxia și religia viitorului, Traducere din limba engleză de Maria Băncilă
    Serafim, Rose, Ieromonah, Sufletul după moarte. Experiențe contemporane ”de după moarte” în lumina învățăturii ortodoxe, Traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu

    Lista cărților citite de mine le puteți găsi aici:
    https://intelepciuneasfintilor.wordpress.com/raftul-cu-carti/

    În același timp recomand cu multă căldură și cărțile Sfântului Vasile al Kineșmei, tot un contemporan care a tâlcuit Evanghelia pentru omul modern, mai ales pentru că am văzut că încercați pe website-ul dumneavoastră să vorbiți despre Biblie. Prin urmare consider că atunci când vă apucați de citit Biblia, trebuie să vedeți și cum o înțeleg cei ce și-au Sfințit viața urmând învățăturile ei:

    Vasile al Kineșmei, Sfânt, Evanghelia pentru omul modern. Învățături din Evanghelia după Marcu, Vol. 1 (2012), Traducere din limba rusă de Adrian I. Tănăsescu-Vlas (Episkop Vasilii Kineșmeskii, Besedîna Evanghelie ot Marka, ed. Otcii Dom, Moscova, 2012), Editura Sophia

    Vasile al Kineșmei, Sfânt, Învățături din Evanghelie pentru omul modern. Tâlcuiri la Evanghelia după Marcu, Vol. 2 (2013), Traducere din limba rusă de Adrian I. Tănăsescu-Vlas (Episkop Vasilii Kineșmeskii, Besedîna Evanghelie ot Marka, ed. Otcii Dom, Moscova, 2012), Editura Sophia

    Dumnezeu să aibă milă de noi!
    Numai bine.

  5. Nici eu nu tin sa conving pe nimeni, dar intr-un mod similar, cand citesc pe diverse pagini afirmatii pe care le consider gresite, mincinoase cu sau fara intentie (lucru pe care constat ca il practicati in continuare, inclusiv in acest raspuns), nu ma pot abtine sa nu le combat. Asta pentru ca pun mare pret pe adevar, in masura in care ne este el accesibil noua. Sunt si raman deschis oricarui dialog, cata vreme el se poarta pe taramul argumentatiei rationale. Simtamintele „din inima” sunt irelevante si inselatoare. Inima este o pompa, nu sediu al gandurilor si/sau sentimentelor noastre.

    Numai bine!

  6. Domnule Frank,nu stiu cum e la alte popoare,dar cand romanul face o urare cuiva o face din inima,nu „din inima”.Daca inlaturati inima din ecuatie nu sunteti decat un automat,un robot in laborator(eventual un cobai in captivitate).Nu vreau sa deschid un dialog,doar ca ce afirmati mi se pare gresit si mincinos asa ca nu ma pot abtine sa nu comentez :).Prin urmare va doresc din inima sa gasiti Adevarul( nu adevarul stiintific).

  7. Atunci asculta-ti pompa! :)) Si spuneti-le si celor dragi dvs care probabil va iubesc ca de fapt ei nu simt iubire ci ca de fapt endorfinele, dopamina…si tot bla bla -ul ala stiintific.

    • Mulțumesc pentru vorbele frumoase. Mă fac să cred că micul meu efort nu este de prisos.

      Sfaturile și cuvintele nu sunt de la mine. Încerc pe cât posibil să public numai cuvintele Sfinților și să nu mă bazez pe judecata mea, ce poate fi strâmbă.

      Un post cu mult folos duhovnicesc.
      Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s