Dumnezeu îngăduie răul pentru o cauză dreaptă

Sfantul Ioan Maximovici Mitropolitul de Tobolsk si SiberiaÎngăduie-mi să te întreb, iubite frate creştine, pe tine, cel ce deseori faci să răsune cerul şi pământul cu strigătele tale pline de durere, spune-mi, ce te necăjeşte atât de mult: voia (intenţia) celui ce te necăjeşte sau numai puterea lui (posibilitatea de a-şi înfăptui intenţia) sau şi una şi alta? Îmi răspunzi: Mă necăjesc şi una şi alta deopotrivă. Iar eu îţi voi spune că nici voia rău-intenţionată, nici ducerea ei la împlinire (puterea) nu-ti pot pricinui niciun necaz: reaua intenţie (voie) fără putere este neînsemnată şi nu îţi face niciun rău, iar ducerea întenţiei la împlinire depinde de îngăduinţa, adică de voia lui Dumnezeu, care este dreaptă şi sfântă.

Tu ştii că toată puterea este de la Dumnezeu, pentru ce, deci, te întristezi şi îl învinuieşti pe cel ce te-a necăjit, că ti-a făcut nu altceva, decât numai ceea ce i-a fost îngăduit de Dumnezeu, fiindcă fără îngăduinţa Lui nu te-ar fi putut necăji. Îmi spui: Potrivnicul meu mi-a făcut cea mai mare nedreptate. Spune-mi: Ce nedreptate? Fiindcă pentru păcatele tale te pedepseşte Dumnezeu, ori te învaţă răbdarea ori îţi sporeşte răsplata pentru jignirea ta nedreaptă şi tu te socoteşti nedreptăţit? Pe acest om viclean, zici tu, şi voia lui cea rea eu îi urăsc.

Dar tu întotdeauna îţi îndrepţi atenţia spre faptele celorlalţi oameni, eu, însă, te sfătuiesc să îţi îndrepţi privirea mai bine către Dumnezeu şi conştiinţa ta (ochiul cel lăuntric şi nepărtinitor). Voia omenească, măcar că este rea şi necuviincioasă, ce ti-ar putea face? În ce ar consta izbânda ei? Nu te plângi atât de faptul că potrivnicul tău a voit să-ţi facă rău cât de faptul că el ţi-a făcut rău şi că a putut să-ţi facă rău? Dar cine a îngăduit acestea şi de ce a putut el să-ţi facă rău? Nu din voia şi cu puterea lui Dumnezeu? Iar, dacă a fost din voia şi cu puterea lui Dumnezeu, atunci a fost după judecăţile Lui cele drepte, vrednice de laudă şi sfinte.

Prin urmare, ori să taci, ori să-ţi îndrepţi plângerile către îngăduinţa lui Dumnezeu şi aceasta din urmă s-o întipăreşti bine în sufletul tău, că Dumnezeu niciodată nu îngăduie ca voia rea a celuilalt să-ţi poată pricinui vreun rău, care să nu fie spre folosul tău, numai dacă tu singur nu îţi faci ţie însuţi rău. Şi cine ne poate face nouă rău dacă noi râvnim tot timpul la bine?

Mă întrebi: Dacă cineva a ucis un om nevinovat, a procedat drept sau nedrept? Fără îndoială că a procedat nedrept şi este vrednic de pedeapsă. Dar de ce, mă întrebi iar, a îngăduit Dumnezeu această nedreptate? Voieşti să te cerţi cu Dumnezeu înainte de a deveni vrednic să-l întrebi pe Dumnezeu: Din ce pricină, Doamne, ai îngăduit aceasta? Intenţiile lui Dumnezeu faţă de aceasta sau cauzele îngăduinţei Lui nu ţi le pot lămuri, iubitul meu frate, dintr-odată (pentru că Înţelepciunea lui Dumnezeu nu poate fi cuprinsă de mintea omenească); îţi voi spune numai că şi cel ce a ucis un om nevinovat a procedat nedrept şi că această ucidere nu ar fi avut loc dacă Dumnezeu nu ar fi îngăduit-o dintr-o pricină dreaptă, neştiută de noi, cu alte cuvinte: ucigaşul a săvârşit o faptă nedreaptă, care merită pedeapsă, dar îngăduinţa lui Dumnezeu este dreaptă şi înţeleaptă şi are o cauză dreaptă, dar ascunsă nouă până la un moment dat.

Judecă singur, iubitul meu frate, dacă poţi, fiecare lucru de acest fel, şi separă cele două laturi ale lui (adică pe nelegiuitul, care a săvârşit fapta rea, de Dumnezeu, care a îngăduit-o), iar apoi dă lămuriri; împlineşte înaintea Domnului făgăduinţele tale, pe care le-ai făcut înaintea Lui (comp.:Psalmul 75, 11). Cercetează şi vezi: Ce ţi-au făcut ţie cel răucredincios şi ce ţi-a făcut Cel Drept? Acela a voit să facă rău intenţionat, dându-şi seama de nedreptatea sa, iar Acesta a îngăduit a se săvârşi întenţia cea rea şi a îngăduit pe drept pentru ca voia celui răucredincios să piară, iar îngăduinţa cea dreaptă să se proslăvească. Să nu te miri că Dumnezeu îngăduie să se săvârşească răul: El îngăduie aceasta după judecata Sa cea dreaptă şi îngăduie cu măsură, cu număr şi cu cumpănă (Înţelepciunea lui Solomon 11, 20). La El nu există nedreptate, numai să te laşi tu cu totul în voia Lui.

Pentru a ne linişti când suntem nedreptăţiţi se cunoaşte un singur mijloc: când cineva te necăjeşte sau te nedreptăţeşte, nu lua în seamă răutatea lui, ci caută la Dreptul Judecător, Cel ce îngăduie potrivnicului tău să te necăjească şi nu-i răsplăti aceluia cu rău pentru răul ce ţi l-a făcut, încât el a fost îngăduit de Dumnezeu pentru atingerea unor ţeluri bune şi drepte, chiar dacă nu-ţi sunt cunoscute până la un moment dat. Acest obicei il aveau toţi sfinţii cei plăcuţi lui Dumnezeu; ei nu căutau să afle cine şi pentru ce îi necăjea, ci îşi îndreptau mereu inimile lor spre Dumnezeu, cu smerenie recunoscând dreptatea îngăduinţei Lui şi, de aceea, necazurile pricinuite lor le socoteau binefaceri, iar pe potrivnicii lor îi socoteau binefăcători, zicând: iată adevăraţii noştri binefăcători, pentru că ei nu ne amăgesc deloc; iar cei ce ne laudă şi ne preamăresc în auzul tuturor, ne amăgesc şi fac rău desăvârşirii noastre lăuntrice. De aceea sfinţii îşi îndreptau mereu privirea lor lăuntrică spre Dumnezeu, în orice lucru îşi punea nădejdea în pronia lui Dumnezeu şi tot binele îl aşteptau numai de la Dumnezeu.

Pe de altă parte, tot de aici (din cele spuse mai sus) se vede că păcatul, făcut împotriva aproapelui cu îngăduinţa lui Dumnezeu, prin aceasta nu merită câtuşi de puţin micşorarea vinei păcătosului, numai pentru că fapta lui nelegiuită i-a dat prilejul lui Dumnezeu să scoată din rău un mare bine deoarece numai pentru dobândirea binelui i s-a dat prilej celui ce a greşit, şi nu de la sine, ci dintru bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu, iar intenţia celui ce a greşit a fost rea şi a rămas rea.

De exemplu, dacă vreun tâlhar, punând foc sub coliba unui sărac din răutate faţă de el, a ars acea colibă, iar un alt om, bun şi înstărit, din milă faţă de sărac, i-a construit acestuia în locul colibei distruse de incendiu o căsuţă mai bună, nici în acest caz nu ar putea sluji la micşorarea vinei incendiatorului nici acea valoare mică a colibei arse, nici acel bine, făcut săracului cu prilejul incendiului şi al pierderii colibei.

Pentru înţelegerea mai bună a judecăţilor ascunse şi nepătrunse ale lui Dumnezeu şi ale Proniei Lui faţă de oameni propunem cercetarea lor în capitolul următor.

Sursa: Iliotropion sau acordul dintre voia omului şi voia Lui Dumnezeu – Sfântul Ioan (Maximovici) – Mitropolit de Tobolsk şi Siberia (Capitolul II – Partea a 3-a)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s