Ştiinţa fără Dumnezeu cade în absurd.

nicolae-paulescu insulin inventorIDEEA DE DUMNEZEU IN ŞTIINŢĂ

Ideea de « Dumnezeu » este o noţiune fundamentală fără de care ştiinţa cade în absurd.

Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care 1-a primit orbeşte pentru că el s’a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza descoperirilor ei celor mai recente. El s’a servit de prestigiul ştiinţei, — el care, ca sistem, este negaţia ştiinţei, — ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei s’a introdus în şcoli, unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor şi a tinerilor neexperimentaţi care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de desvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr, — şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii.

Ca orice eroare, materialismul însemnează ignoranţă fie prin lipsă de cultură, fie prin lipsă de inteligenţă…   fie prin pasiune.

La şaptesprezece ani, eram materialist pentrucă nu aveam decât
o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentrucă raţiunea
mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot
ce auzeam şi citeam; pentru că, căzusem în cursa unei perfide afirmaţii
că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti.                                       ‘

Ei bine, — dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr’un studiu con­tinuu, noi cunoştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţui­toare, — sau dacă din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas copilăreşti, cum erau la acea vârstă, — sau dacă nu aş fi con­statat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, — aş fi şi astăzi, o victimă a acestei doctrine.

Adepţii materialismului au repetat de atâtea ori că ştiinţa modernă a izgonit definitiv din domeniul său ideea de « Dumnezeu », — ei au ştiut să manevreze aşa de bine, — că astăzi multora le este ruşine să pronunţe cuvântul  « Dumnezeu » faţă de martori.

Toate acestea s’au făcut în numele ştiinţei.

Şi totuşi, marii savanţi, creatorii şi gloriile ştiinţei, au admis toţi, şi au proclamat existenţa lui Dumnezeu. Fără a mai vorbi de Copernic, de Kepler, de Galileu, de Descartes, de Bacon, de Pascal, de Leibnitz, de Newton,-—putem cita ca teişti declaraţi:

1° — marii astronomi: Herschell, —Laplace, — Le Verrier, Faye...

2° — marii matematicieni: Euler, — Cauchy, — Hermite, — Hirn...

3° — fundatorii chimiei moderne: Lavoisier, — Berzelius, — Ber-thollet,— Cfay-Lussac,— Liebig,— Thenard,— J. B. Dumas,— Chevreul şi Wiirtz

4° — fundatorii fizicii moderne: Reaumur, — Volta, — Ampere, —
J. B. Biot, — Faraday, — Robert Mayer (întemeetorul energeticii fiinţei
vieţuitoare),—Fresnel, —Maxwell, — Wiîliam Thompson (Lord Kel-
vin), Branly, — Marconi___

5° Iluştrii iniţiatori ai ştiinţelor naturale moderne (zoologie, botanică, geologie şi paleontologie, medicină, anatomie, fiziologie, chimie biolo­gică şi microbiologie): Buffou, — Linne, — Antoine de Jussieu, Ber-nard de Jussieu, — Haller, — Cuvier, — De Blainville, — Latreille, — Etienne Geoîfroy Saint-Hilaire, — Isidore Geoîfroy Saint-Hilaire, — Louis Agassiz, — A. Milne-Edwards, — Gratiolet, — A. de Quatre-fages, — Brogniard (tatăl), — Brogniard (fiul), — Elie de Beaumont, — Van Beneden, — De Bonnard, — Ed. de Verneuil, — Homalius d’Hal-loy, — Hauy, — Barrande, — Gaiidry, — De Lapparent, — Dupuytren, Laennec, — Lancereaux, — Cruveilhier,— Flourens, — Jurien de la Gra-viere, — Claude Bernard, — Pasteur, — Roux, — Calmette, — Armand-Gautier, — Pierre Termier, — Henri Gonthier, — Wilîrid Kilian…

Iată de altfel, pasaje culese din operile câtorva din aceşti oameni mari de ştiinţă, — de preferinţă naturalişti, pentrucă principalele motive, care îi fac să admită existenţa lui Dumnezeu, sunt tocmai acelea pe care le-am expus mai sus:

C. Linnaci. Systema naturae, Parisiis, 1830, p. 1 (apud Levrault) :

« Cum unitatea presupune ordinea în orice specie, este necesar să atribuim uni­tatea progeneratoare unei Fiinţe atotputernice, adică lui: Dumnezeu, a cărui operă este Creaţia» (« Cum unitas in ornni specie ordinem ducit, necesse est ut unitatem illam progeniratricem Enti cuidam omnipotenţi et omniscio attribuamus, Deo nempe cujus  opus  Creatio audit »).

L. Agassiz. — (celebru naturalist, profesor la Universitatea din Cambridge) în De l’espece et de la classification en zoologie, trad. fran-ciise par Vogeli, Paris, 1869, p. 12 (Ed. Bailliere):

«Cât timp nu se va putea proba că materia sau forţele fizice pot să raţioneze, suntem obligaţi să considerăm orice legătură inteligentă şi inteligibilă între feno­mene, ca o probă directă a existenţii unui Dumnezeu care cugetă ».

M. Latreille. — (fundatorul Entomologiei, în Cours a”Entomologie, Paris, 1831, p. 266):

«Din câte spusei până acum, deduc această consecinţă: legile care domină societăţile insectelor. . . formează un sistem combinat cu înţelepciunea cea mai pro­fundă, sistem stabilit la origine, — şi cugetarea mea se ridică cu un religios respect către acea Raţiune eternă care, dând viaţă atâtor fiinţe diverse, a voit să perpetueze generaţiile… ».

Etienne Geofîroy Saint-Hilaire. — (celebru naturalist, membru al academiei de ştiinţe, profesor de istorie naturală, etc.) în Philosophie anatomique, Paris, 1822,  T. II, p. 499:

«Ajuns la această limită, fizicianul dispare; omul religios singur rămâne, pentru a împărtăşi entuziasmul sfântului Profet şi pentru a striga cu dânsul: Cerurile spun gloria lui Dumnezeu… ».

Isidore Geoîfroy Saint-Hilaire. — (membru al academiei de ştiinţe, profesor la muzeul de istorie naturală, etc.) în Historie naturelle des regnes organises, Paris, 18501860,  T. II, p. 252 (Ed. Masson):

« Cu cât se descoperă mai multe asemănări organice între om şi animale, cu atât se pune mai bine în evidenţă diversitatea comorilor pe care Creatorul le-a pus în noi… ».

J. Cruveilhier. — (profesor de anatomie la facultatea de medicină din Paris) în Trăite d”Anatomie descriptive, 3-eme e’dition, T. I, p. XXII, Paris 1851 (Ed. Labe):

« Cât de mare trebuie să fie ardoarea noastră pentru studiul omului, această capodoperă a creaţiei, a căruia structură atât de delicată, şi în acelaşi timp, atât de rezistentă, ne arată atâta armonie în întreg şi atâta perfecţiune în amănunt.

La vederea acestei minunate organizaţii, în care totul a fost prevăzut, coordonat, cu o pricepere şi cu o înţelepciune infinite. . . care este anatomistul care să nu fie împins să strige, cu 0alion, că o carte de anatomie este cel mai frumos imn ce a fost dat omului să-l cânte în onoarea Creatorului».

A. Milne-Edwards. — (naturalist renumit, membru al academiei de ştiinţe, profesor de zoologie la muzeul de istorie naturală, etc.) în Instinct et intelligence des animaux, conference faite â la Sorbonne et recueillie par Emile Alglave; Becue des cours scientifiques de France et de VEtranger, 2-eme anne’e, p. 34, 17 Decembre 1864:

« Este de mirat că, în prezenţa unor fapte aşa de semnificative şi aşa de nu­meroase, se mai pot găsi oameni care să vină să ne spună că toate minunile naturii sunt nişte simple efecte ale întâmplării sau nişte simple consecinţe ale proprie­tăţilor generale ale materiei. . . Aceste zadarnice ipoteze sau, mai bine zis, aceste aberaţii ale minţii, care uneori se ascund sub numele de ştiinţă pozitivă, sunt respinse de adevărata ştiinţă; naturaliştii nu le pot da crezământ şi azi, — ca în timpul lui BeaumuT, al lui Linneu, al lui Cuvier şi al atâtor oameni de geniu, — ei nu pot să-şi dea seama de fenomenele ce se petrec în faţa lor decât atribuind operile creaţiei acţiunii unui Creator».

Jurien de la Graviere. — (prezident al academiei de ştiinţe din Paris) în C. B. Acad. des sciences, se’ance du 27 Decembre 1886, p. 1293:

Botanica « este o ştiinţă care, cu umilinţă, se mulţumeşte să admire pe Creator în operile sale ».

Flourens. — (fiziologist celebru, membru al academiei de ştiinţe şi al academiei franceze, etc.) în Eloge de B. Delessert, Paris 1857, p. 347 (Ed. Garnier):

« Niciodată ştiinţa nu ne-a revelat lucruri aşa de mari. . . în planurile sale, Dum­nezeu înaintează mereu; el merge de la materie la viaţă, de la viaţă la inteligenţă, de la inteligenţă la suflet.. . ».

Claude Beniard. — (membru al academiei de ştiinţe şi al academiei franceze, profesor la College de France, la muzeul de istorie naturală, ia oorbonna, etc, cel mai ilustru dintre fundatorii fiziologiei şi ai me­dicinii experimentale, cel mai mare spirit ştiinţific al veacului al XlX-lea) în Lecons sur Ies phe’nomenes de la vie, etc, T. I, p. 331 (Ed. Bailliere):

« In realitate, noi nu asistăm la naşterea niciunei fiinţe; nu vedem decât o con-tinuaţie periodică. Raţiunea acestei creaţii aparente nu este deci în prezent; ea este în trecut, la origine. Nu putem s’o găsim în cauzele secunde sau actuale; trebuie s’o căutăm în Cauza primară».

«Natura reface ce a mai făcut; aceasta e legea. Prin urmare, numai la început se poate invoca prevederea sa: la origine. Trebue să ne înălţăm până la Cauza pri­mară» (p. 336).

«Pentru noi, legea prealabilă nu există decât la origine»  (p. 337).

Nu putem rezista plăcerii de a aduce aci frazele, prin care astro­nomii, fizicienii şi chimişti iluştri proclamă în mod solemn existenţa Cauzii primare şi vom termina cu magnifica mărturisire a nemuri­torului Pasteur.

Faye. — (astronom ilustru, membru al academiei de ştiinţe, etc.) în Sur VOrigine du monde, Theories Cosmogoniques des anciens et des modernes, Paris, 1884, p. 9 (Ed. Gauthier-Villars):

« Şi cum inteligenţa noastră nu s’a făcut ea însăşi, trebue să existe o inteligenţă superioară din care derivă a noastră. Şi cu cât ideea ce ne vom face despre această inteligenţă supremă va fi mai mare, cu atât ne vom apropia mai mult de adevăr, im riscăm să ne înşelăm, considerând-o ca autorul tuturor lucrurilor, raportând la dânsa aceste splendori ale Cerurilor care au deşteptat cugetarea noastră şi, în fine, iată-ne preparaţi a înţelege şi a primi formula tradiţională; Dumnezeu, tată atot-ţiitor, făcător al cerului şi al pământului».

Sir William Thompson (Lord Kelvin). — (unul din cei mai mari fizicieni ai epocii actuale), citat de Lord Salisbury în Limites actuelles de notre science, — discurs prezidenţial pronunţat la Oxford, la 8 August 1894, înaintea lui British Association [Trad. franc, de M. de Fonvielle, Paris, 1895, ed. Gauthier Villars):

In jurul nostru avem mulţime de probe strălucite de o acţiune inteligentă, de un plan binevoitor; şi dacă vreodată îndoeli metafizice ne depărtează, pentru câtva timp, de aceste idei, ele revin cu o forţă irezistibilă. Ele ne arată natura supusă unei voinţe libere. Ele ne arată că toate lucrurile vii depind de un Creator şi de un stăpân etern».

Chevreul. — (mare chimist, membru al academiei de ştiinţe, pro­fesor de chimie şi director la muzeul de istorie naturală, etc.) în C. R. Acad, des sciences, 1874, 14 Septembre, p. 631 şi următoarele:

« M’am întrebat dacă într’o epocă în care de multe ori s’a zis că ştiinţa mo­dernă duce la materialism, nu este o datorie pentru un om care şi-a petrecut viaţa în mijlocul cărţilor şi într’un laborator de chimie, căutând adevărul, să protesteze contra unei opinii diametrial opuse cu a sa şi aceasta este cauza care mă face să expun motivele pentru care zic că n’am fost niciodată nici sceptic, nici materialist.

« Prima opinie se referă la siguranţa ce am despre existenţa materiei în afară de mine-însumi.  Deci, n’am fost niciodată sceptic.

«A doua este convingerea mea despre existenţa unei Fiinţe Divine, Creatoare a unei îndoite armonii: armonia care domină lumea neînsufleţită şi pe care o reve­lează ştiinţa mecanicii cereşti şi ştiinţa fenomenelor moleculare, apoi armonia care domină lumea organizată vieţuitoare. Deci, n’am fost materialist la nicio epocă a vieţii mele, spiritul meu neputând concepe ca această dublă armonie, ca şi cuge­tarea omenească, să fie efectele întâmplării».

Wiirtz. — (chimist renumit, membru al academiei de ştiinţe, pro­fesor şi decan al facultăţii de medicină de la Paris, etc.) în La theorie des atomes dans la conception generale du monde; vezi Association fran-caise pour V Avancernent des sciences, C. R. de la 3-eme Session, Lille. 1874, p. 23:

« In zadar ştiinţa a revelat structura lumii şi ordinea tuturor fenomenelor; el (spiritul omului) voieşte să se înalţe mai sus şi, — în convingerea instinctivă, că lucrurile nu au în ele înseşi raţiunea lor de-a fi, raportul lor, originea lor, — el este condus să le subordoneze unei Cauze primare, unică, universală, Dumnezeu! >.

Armând Gautier. — (membru al academiei de ştiinţe, profesor de chimie la facultatea de medicină din Paris etc.) în Les manifestations de la vie derivent-elles toutes des forces mate’rielles? Paris, 1897 (Ed. Carre et JVaud):

« Este o ştiinţă pe dos aceea care îndrăsneşte să asigure că numai materia există şi că numai legile ei guvernează lumea ».

Louis Pasteur. — (membru al academiei de ştiinţe şi al academiei franceze, creatorul chimiei biologice şi al microbiologiei. etc.) în Discours de re’ception a P Academie frangaise, 27 Acrii 1882;

« Se spune că ilustrul fizician englez Faraday, în lecţiile pe care le făcea la institutul regal din Londra nu pronunţa niciodată numele lui Dumnezeu, deşi era profund religios. într’o zi prin excepţie, acest nume îi scăpă din gură şi deodată se manifestă, în auditorii săi, o mişcare de aprobare simpatică. Faraday, băgând de seamă, îşi întrerupse lecţia prin aceste cuvinte: « V’am uimit pronunţând numele lui Dumnezeu; dacă aceasta nu mi s’a întâmplat încă, până acum, e pentrucă sunt, în aceste lecţii, un reprezentant al ştiinţei experimentale; dar noţiunea şi respectul de Dumnezeu ajung în spiritul meu prin căi tot atât de sigure ca şi acelea care ne conduc la adevărurile ordinii fizice ».

« Peste tot în lume văd inevitabila expresie a noţiunii de Infinit. Prin ea supra­naturalul este în fundul tuturor inimilor. Ideea de Dumnezeu este o formă a ideii de infinit».

« Mărimea acţiunilor omeneşti se măsoară după inspiraţia care le-a dat naştere. Fericit cel ce poartă în sine un Dumnezeu, un ideal de frumuseţe, şi care i se su­pune: idealul artei, idealul ştiinţii, idealul patriei, idealul virtuţilor Evangheliei. Ace­stea sunt izvoarele vii ale marilor cugetări şi ale marilor acţiuni. Toate sunt lu­minate de reflexele Infinitului ».

« Mă întreb în numele cărei noi descoperiri filosofice sau ştiinţifice, se poate smulge din sufletul omului aceste înalte preocupaţii; ele mi se par de esenţă eternă, pentrucă misterul care învăluie Universul, şi din care ele emană, este el însuşi etern prin natura sa ».

In tabăra adversă, printre cei ce neagă pe Dumnezeu, cine se află care să poată fi opus, ca valoare, somităţilor ştiinţifice pe care le citarăm?

Materialiştii pretind că ştiinţa modernă este opera doctrinii lor.

Ei bine, în zadar va căuta cineva să descopere printre dânşii, pe vreunul din întemeetoni ştiinţei moderne, căci nu va găsi, — ca om remarcabil, ieşind din grămada mediocrităţilor, — decât pe faimosul zoologist Haeckel. Ori, Haeckel este un spirit cu totul anti-ştiinţific; el se crede fundatorul unei religii noi, religia monistă; iar fanatismul sectar, de o violenţă rară x, cu care caută să o propage, îi întunecă judecata şi îi ridică calmul şi imparţialitatea, calitate sine qua non a adevăratului om de ştiinţă.

Creatorii transformismului, Lamarck şi chiar Darwin, — pe ale căror idei materialiştii moderni şi-au zidit sistemul, — credeau în Dumnezeu.

Lamarck, — în Hislorie naturelle des animaux sans vertebres, T. I, p. 267, 2-eme edition, Paris, 1885 (edit. Bailliere):

« Natura nefiind o inteligenţă, nefiind nici măcar o fiinţă, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere peste tot supusă la legi, — natura, zic, nu este însuşi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al voinţii sale atotputernice.. . ».

« Astfel, voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin executarea legilor naturii, pentrucă aceste legi vin de la Dânsul. Totuşi această voinţă nu poate fi limitată,  puterea din care  ea  emană neavând limite ».

Ch. Darwin, — vezi La vie et la correspondance de Charles Darwin par De Varigny, T. I, Paris, 1888 [ed.it. Reinwald):

« O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu, care ţine de raţiune iar, nu de sentimente, mă impresionează prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate sau mai bine zis din imposibilitatea de a concepe Universul prodigios şi imens, — cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, — ca rezultatul unui destin şi al unei necesităţi oarbe. Cugetând astfel, mă simt condus să admit o Cauză primară cu un spirit inteligent, analog până la un oarecare punct cu acel al omului, şi merit numirea de deist»  (p. 363).

<t Nu am mers niciodată până la ateism în adevăratul sens al cuvântului, adică până a nega existenţa lui Dumnezeu » (p. 353).

Mai mulţi transformişti, de altfel, împărtăşesc, în această privinţă, opiniile iniţiatorilor doctrinii.

Astfel, de exemplu:

A. Gaudry. — (membru al academiei de ştiinţe, profesor de paleon­tologie la muzeul de istorie naturală, etc.) în Les enchaînements du monde animal dans les temps geologiques, Paris, 1883, p. 5:

« Oricât de mici suntem, este o plăcere şi chiar o datorie pentru noi, să scrutăm natura, căci natura este o oglindă pură în care se reflectă Frumuseţea divină ».

Pierre Termier, — (ilustru geolog, membru al Institutului Franţei) scria în «La Vocation du Savant», în 1927:

* Geologia ne conduce de mână, lângă Dumnezeu, pe căi măreţe »…

Astăzi o mişcare de reacţie în contra încălcărilor Materialismului şi ale corolarului său Ateismul, — asupra domeniului ştiinţei, — începe sa se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în  Germania.

Să sperăm deci că, peste puţin, ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit care, nu numai o compromite, dar o paralizează şi îi împiedecă progresul.

Sursa: Noţiunile „SUFLET” şi „DUMNEZEU” în Fiziologie – Dr. N. C. Paulescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s