Sfântul Filumen Noul Mucenic pentru Hristos

Sfantul Filumen noul mucenic de la fantana lui Iacob

În seara zile de 29 Noiembrie 1979, părintele Filumen era singur în locașul de închinare. A bătut clopotul, apoi a deschis porțile. Un grup de pelerini italieni a intrat să se închine. Împreună cu ei au reușit să treacă și doi rabini – se presupunea că pentru a vedea Locul de închinare – fără ca părintele Filumen să-i urmărească atent. Când italienii au plecat, aceștia s-au ascuns în livada cu măslini din acel loc. Puțin mai târziu, părintele Filumen a coborât în biserică pentru Vecernie. Începuse să plouă. Cei doi rabini s-au apropiat de el plini de ură și l-au ucis. După ce l-au lăsat înjunghiat pe pardoseală, au aruncat o grenadă și au luat-o la fugă. Escaladând staulul, întâmplător au fost văzuți de la distanță de patrula de soldați care tocmai controla regiunea și, socotiți a fi palestinieni, au fost împușcați, iar unul din ei chiar omorât. Când au constatat că sunt evrei sioniști au tăinuit cele întâmplate. Rabinul scăpat cu viață nu s-a cumințit. În furia lui nestăpânită, a vrut să-l omoare și pe urmașul părintelui Filumen. Așa cum menționează părintele Iustin, sentința a fost dată de tribunalul militar. Acolo, un cuvânt bine ticluit l-a acoperit pe rabinul rămas în viață: făptașul este nebun!

Mai ales după ce au fost aflate moaștele părintelui Filumen, părintele Iustin a cerut mai stăruitor rugăciunile acestuia, ca să reziste atacurilor evreiești.

A doua situație în care părintele Iustin a fost izbăvit, dimpreună cu sfânta biserică de la Fântâna lui Iacov, se datorează tot părintelui Filumen. Iată cum s-a întâmplat: în timp ce dormea, părintele Iustin l-a visat pe părintele Filumen: ”Scoală-te repede – i-a spus acesta -, este ora slujbei!” S-a trezit și-a văzut că era încă devreme pentru slujbă, dar nu s-a mai culcat la loc. În timp ce stătea pe pat și-și punea ciorapii, dintr-o dată l-a împins de la spate părintele Filumen, spunându-i: ”Coboară în biserică! Dar pe ușa din stânga, nu pe cea din dreapta”. Părintele Iustin s-a însemnat cu semnul crucii și a început să se roage nepricepând că se întâmplă ceva. Noul mucenic al lui Hristos i s-a arătat din nou. De această dată, părintele Iustin i-a văzut culoarea anteriului; era cel pe care-l purta când trăia. ”Nu te îndoi, sunt Filumen. Numai du-te repede!”, i-a spus.

Părintele Iustin a chemat îndată câinii, pe care îi avea ca paznici, a aprins reflectoarele și s-a grăbit către biserică. Deodată a văzut larg deschise cele două uși ale bisericii. Înspăimântat și rugându-se cu cutremur – cumpit moment! -, coborând pe ușa din dreapta, a auzit un mic zgomot, ca al unui ceas. Privind cu atenție, a ajuns la proscomidiar și în dulapul micuț a zărit o bombă cu ceas. A alergat la telefon și a chemat poliția. În scurt timp a ajuns și un echipaj al armatei din Nablus, oraș aflat în apropiere. Imediat a intrat în biserică un specialist pirotehnist, care i-a zis părintelui: ”Nu văd nici o fereastră! Trebuie să aruncăm bomba, pentru că peste puțin timp va exploda!” Luminat de Domnul, părintele Iustin s-a repezit la ferestruica din absida altarului, de deasupra Sfintei Mese. A dat la o parte obiectele sfinte și s-a urcat pe Sfânta Masă. Soldatul i-a dat repede bomba și părintele a aruncat-o afară. S-au trântit apoi la pământ și peste puțin timp a avut loc explozia.

Fără îndoială, biserica –monument istoric – ar fi fost distrusă, iar Părintele Iustin și-ar fi aflat un groaznic sfârșit, de vreme ce bomba avea ceas, adică era programată să explodeze atunci când el avea să vină la slujbă, moment binecunoscut celor ce puseseră bomba. Apariția minunată a sfințitului mucenic a salvat viața urmașului său și biserica, arătând vădit îndrăznirea sa către Hristos. Părintele Iustin spune mereu că dumnezeiescul har, mijlocirile Sfintei Fotini Samarineanca, cea întocmai cu Apostolii, și prezența vie a părintelui Filumen în acel loc unde sângele lui proaspăt strigă l-au salvat.

În sufletul său, părintele Iustin nu a încetat in toți acei ani să simtă că, rămânând în acel loc primejdios, ar fi posibil ca într-o bună zi să sfârșească asemeni părintelui Filumen. Dar nu a primit cununa muceniciei, deoarece – spune părintele – Dumnezeu și sfinții locului n-au îngăduit: ”M-au lăsat să termin ceea ce atât de mult și-ar fi dorit  părintele Filumen, însă mucenicia lui nu mi-au îngăduit-o”. Această mare dorință se referă la terminarea bisericii Sfintei Fotini, care vreme de optzeci de ani a rămas doar pe jumătate ridicată. Acum lucrurile s-au schimbat mult în această regiune. Malul Vestic fiind în mâinile palestinienilor, situația este cu totul alta. Lucrările în vederea terminării bisericii pot fi continuate.

Sursa: Noul Sfintit Mucenic Filumen, 2008, Editura Egumenita (pag. 72-75)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s