„Medicamentul nemuririi” – Hristos

  1. dnaÎn general, Biserica Ortodoxă nu refuză descoperirile științei, ci acceptă rezultatele acesteia care pot avea o acțiune pozitivă, folositoare omului. Desigur, după cum învață Părinții Bisericii, între teologie și știință nu este un conflict, deoarece scopurile și rolurile lor sunt diferite. Știința se preocupă de îmbunătățirea condițiilor de viață ale omului, mai ales că după cădere, acesta a îmbrăcat hainele de piele ale stricăciunii și ale morții, însă teologia îl călăuzește pe om către comuniunea cu Dumnezeu, îl conduce spre îndumnezeire.

Pe de altă parte, există oameni de știință care trăiesc prezența lui Dumnezeu în natură. Aris Patrinos, coordonator al Programului pentru Genomul Uman în SUA, într-un discurs de-al său spunea: ”Toți câți am luat parte la Programul Genomului Uman am simțit această realizare ca pe o atingere a lui Dumnezeu. Până și aceia dintre noi care afirmaseră că sunt atei au simțit o teamă sfântă atunci când am ajuns atât de aproape de a arunca această prima privire în cartea vieții, scrisă într-o limbă care până acum îi era cunoscută doar lui Dumnezeu. Cu toate că suntem în posesia acestei cărți și cunoaștem, poate, și câteva cuvinte sau litere, încă nu știm prea bine ce spune și poate că aceasta va dura zeci de ani; poate că această realizare ne va aduce mai aproape de Dumnezeu”.

De asemenea, mulți savanți au sentimentul că, cu cât înaintează cercetările, cu atât se ivesc mai multe semne de întrebare. Aris Patrinos, într-un interviu acordat periodicului Popular Science, spunea în acest sens că pe cât se dezvoltă cunoașterea noastră în domeniul biologiei, pe atât ”sporește și ignoranța noastră. Funcția vieții este atât de complexă încât s-ar putea să nu reușim niciodată să o facem deterministă. Există un element haotic pe care, oricât de mult am progresa, nu îl depășim”.

Așa cum s-a arătat anterior, teoriile științifice evoluează și se modifică permanent; de aceea Biserica stabilește, pe de-o parte, principiile teologice fundamentale cu privire la om, iar, pe de altă parte, urmărește cercetările științifice cu calm, cu discernământ, fără grabă, ținând cont și de posibilitatea răsturnării actualelor descoperiri.

  1. La nivelul creației, deci și al ADN-ului, exista energiile-lucrările dătătoare de ființă (aducătoare la ființă) și dătătoare de viață (de viață făcătoare) ale lui Dumnezeu, care în teologia patristică se numesc ”rațiuni” (λογοι). Este vorba de rațiunile celor existente. După Sfântul Grigorie Palama, întreaga fire se împărtășește de lucrarea dătătoare de ființă (aducătoare la ființă) a lui Dumnezeu, animalele și plantele se împărtășesc de lucrările dătătoare de ființă și dătătoare de viață, oamenii, în afara celor două, și de cea dătătoare de înțelepciune, iar sfinții și îngerii se împărtășesc în plus de lucrarea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu. Negreșit, Dumnezeu ocârmuiește istoria și creația către un final, iar omul conlucrează în diverse moduri în acest proces. Cu acest înțeles se folosește, în limbajul teologic, termenul ”sinergie” (conlucrare). Prin urmare, dacă omul poate să înfăptuiască ceva în creație și să dezvolte știința, aceasta se datorează lucrării lui Dumnezeu, care este numită dătătoare de ființă, dătătoare de viață și de înțelepciune. Altminteri, omul nu poate să contruiască ceva din nimic.
  2. Este semnificativ faptul că, așa cum reiese din datele de până acum, diferențele în privința numărului de gene la om față de ființele neraționale sunt mici. Tradiția noastră de secole, cu mult înainte de studiul genelor, consideră că ceea ce este determinant pentru om este persoana, adică acel după chipul care este adus la după asemănarea, așa-numitului principiu ipostatic. În general, ceea ce conferă valoare omului e sufletul, care dăruiește viață trupului cu care se însoțește. Mentalul și voința liberă, iar nu genele, determină întreaga diferență atât între om și alte făpturi create, cât și între oamenii înșiși.
  3. Știința așteaptă ca în viitor, prin așa-numitele terapii genice, să trateze diverse afecțiuni, însă nu-i e dat, prin mijloace omenești, să poată transcende hotarele morții. Va sosi cândva ceasul ca omul să moară. Aceasta înseamnă că din momentul zămislirii sale, omul are înlăuntrul său moartea, genele îmbătrânirii. Așadar, moartea este boala întregii firi.
  4. Între gene și mediu există o influență reciprocă. Genele sunt influențate de mediu, iar mediul este influențat și modelat de om. Cultura, ca și modelele și idealurile, și în primul rând harul lui Dumnezeu, îl inrâuresc și îl modelează pe om. Omul nu este o victimă a determinismului, a necesității și a nelibertății, ci are libertate și poate să se orienteze pozitiv sau negativ.
  5. Înainte de cădere, protopărinții viețuiau îngerește. După căderea acestora, în om a intrat stricăciunea și moartea. Aceasta este interpretarea dată de Sfinții Părinți îmbrăcării hainelor de piele. Hristos, prin înomenirea Sa, a luat asupră-Și caracterul muritor și pătimitor al firii pentru a birui păcatul și moartea. După Învierea Sa, a îndumnezeit firea omenească, iar trupul Său înviat era fără stricăciune. În continuare, prin Tainele Bisericii, omul primește Trupul îndumnezeit al lui Hristos și transcende legiel stricăciunii și ale morții, depășește frica morții, iar trupul său se face sălaș al Sfântului Duh. Așadar, prin Sfintele Taine, înlăuntrul creștinului se află un ADN duhovnicesc care anulează în mare măsură influențele presante ale ADN-ului biologic.
  6. Potrivit Tradiției Ortodoxe, viața este darul oferit de Dumnezeu omului. Ceea ce este important, însă, este felul în care valorifică cineva acest dar, și mai ales sensul pe care îl acordă vieții sale pământești. Omul nu trăiește doar spre a-și satisface plăcerile sau pentru a se bucura în felurite chipuri de viața sa pământească, ci pentru a se uni cu Hristos, a se împărtăși de energia-lucrarea () curățitoare, luminătoare și îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, a birui moartea și a viețui în veșnicie cu Dumnezeul Treimic.
  7. Pe viitor este posibil să apară și o altă problemă bioetică datorată decodificării ADN-ului. Dacă cercetarea biomedicală va avansa mai mult, atunci va fi posibil să se prevadă anumite boli care ar afecta, eventual, nou-născutul sau embrionul. Aceasta va da naștere unor dileme bioetice, în sensul că se va pune problema uciderii nou-născutului sau embrionului, dacă desigur, aceste afecțiuni nu vor fi tratabile. Astfel se va ajunge la o epocă a eugeniei și a eutanasiei, la o societate a celor sănătoși. Acest lucru nu poate fi acceptat de Biserica Ortodoxă.
  8. În ziua în care a fost comunicată această mare descoperire, respectiv cartografierea genomului, un ziar făcea o afirmație al cărui înțeles este plin de profunzime: ”Identitatea [vieții] s-a găsit, se caută sensul”. Lucrul de care are nevoie omul astăzi este sensul vieții, răspunsul la întrebarea pentru ce trăiește, care este țelul vieții sale. Fără a da un răspuns acestei întrebări, oricât și-ar prelungi anii vieții sale pământești, aceasta nu va fi decât o existență tragică.

De altminteri, știința medicală, prin însăși natura sa, se războiește cu moartea, fără însă a o putea învinge. Așadar, orice succes al științei medicale, chiar dacă îl ușurează și-l odihnește pe om de dureri și de feluritele suferințe, cu toate acestea își declară eșecul în a-l birui pe cel mai mare vrăjmaș, al omului, care este moartea. Știm foarte bine că moartea se depășește prin harul lui Dumnezeu, oferit cu îmbelșugare în Biserică. Moaștele sfinților vădesc această depășire a morții.

  1. Salutăm, așadar, noua descoperire, cartografierea genomului, cu nădejdea că-i va fi folositoare omului, prilejuind descoperirea multor noi terapii, însă credem că în cele din urmă ”medicamentul nemuririi” e Hristos, Ce poate da sens atât vieții pământești, cât și durerii, bolii și morții biologice.

Sursa: Bioetică și Bioteologie, Ierotheos Vlahos, Mitropolitul de Nafpaktos și Sfântul Vlasie – 2013 Editura Christiana (Pag. 81-85)

Anunțuri

Un gând despre „„Medicamentul nemuririi” – Hristos

  1. Hristos-Euharistic, medicamentul in care nu prea mai crede nimeni… E gratis, e cadou, dar lumea doreste alt medicament: minciuna! Ortodocsii de astazi, ‘cica bisericosi’, se roaga noaptea sa nu fie vesnici, sa nu aiba suflet nemuritor si sa nu existe iad sau rai. Umanisti 100%. Vor sa fie fericiti aici si acum. Aicea este pentru ei viata vesnica si raiul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s