Sfântul Apostol Pavel – Dragostea nu cade niciodată

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel – Capitolul 13

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului

Care sunt deci cauzele viitorului război?

După ce am răsfoit toate paginile Sfintei Scripturi, în care e înscrisă filosofia cea adevărată a războiului, şi după ce am cercetat în lumina acestei Sfinte Cărți aversul și reversul câtorva dintre războaiele moderne, putem răspunde, generale, la întrebarea dumneavoastră: „Care sunt cauzele viitorului război?”

De calitatea păcii noastre depinde ca războiul să fie ori să nu fie. Dacă viaţa noastră ar fi plăcută lui Dumnezeu în vremea păcii, fără îndoială că nu s-ar ajunge la război. O, unde nu ar fi aşa! Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului. În vreme de pace, bacilii războiului se înmulţesc și cresc; iar după ce se înmulţesc şi cresc, războiul este inevitabil, fie că o vor oamenii în acel moment, fie că nu o vor.

Eu nu voi proroci că viitorul război va fi deschis prin asasinarea vreunui misionar sau consul, sau prin scufundarea criminală a unui vas aparţinând unui stat vecin, sau prin orice fel de atentat asupra persoanei și avutului unui popor. Războiul poate fi deschis prin evenimente de acest fel, poate fi deschis şi prin altele. Acest lucru însă nu ne interesează. El nu contează câtuși de puțin atunci când se vorbeşte despre cauzele unui război. Acestea sunt numai pretexte sau semnale pentru războiul care a fost dinainte ”legănat” şi „crescut”, vreme îndelungată, în timpul păcii.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Războiul și Biblia – Editura Sophia, 2010 (Pag. 183)

Sfântul Nicolae Velimirovici – Care sunt cauzele viitorului război?

Mă întrebați, generale, care pot fi cauzele viitorului război? Mă întrebați, de fapt, despre adevăratele pricini ale acestui război sau despre incidentul prin care va începe războiul? Fiindcă, vedeți, e vorba despre două lucruri diferite.

Sfântul Ioan Casian – Dreapta socoteală

Deci iarăși a întrebat Gherman: „De unde vine că adesea, fără vrerea noastră, ne supără multe aduceri-aminte și gânduri viclene? Acestea ne fură fără să ne dăm seama, strecurând-se în noi pe ascuns și în chip subțire, încât nu numai că nu le putem opri intrarea, ci cu mare greutate le și cunoaștem. Rugămu-ne să ne arăți dacă este cu putință să scape cugetarea cu totul de ele și să n-o mai supere niciodată.” Moise a zis: „Este cu neputință să nu fie cugetarea supărată de aceste aduceri-aminte, dar stă în puterea oricui se silește să le primească și să zăbovească pe lângă ele sau să le alunge. Nu atârnă de noi ca ele să vină, dar alungarea lor stă în puterea noastră. Îndreptarea cugetării noastre stă în hotărârea și silința noastră. Când cugetăm cu înțelegere și neîncetat la legea lui Dumnezeu și petrecem în psalmi și cîntări, în post și privegheri, și ne aducem aminte neîncetat de cele viitoare, de Împărăția cerurilor, de gheena focului și de toate faptele lui Dumnezeu, gândurile cele rele se împuținează și nu mai găsesc loc în noi. Când zăbovim însă în griji lumești și în lucruri trupești, ba ne mai dăm și la vorbe deșarte și netrebnice, sporesc în noi gândurile cele ticăloase. Căci precum moara câtă vreme e mișcată de apă nu se poate opri de la sine, dar stă în puterea morarului să macine grâu sau neghină, tot astfel cugetarea noastră fiind mereu în mișcare nu poate sta fără gânduri, dar stă în puterea noastră să gândim cele duhovnicești sau cele trupești.”

Văzând bătrânul că ne minunăm și că suntem tare dornici de cuvintele lui, tăcând puțin, a zis iarăși:,,Deoarece pentru dorința voastră am lungit atât de mult cuvântul și încă mai aveți bunăvoință, încât din aceasta socotesc că însetați într-adevăr după învățătura desăvârșirii, vreau să vă vorbesc despre bunul cel mai ales, care este puterea de-a deosebi lucrurile sau dreapta socoteală.

Sfântul Antonie cel Mare. Despre bucurie