Preacinstirea Maicii lui Dumnezeu

luca-icoana-maica-domnului2Din vremuri apostolice și până în zilele noastre toți cei ce-L iubesc cu adevărat pe Hristos cinstesc și pe cea care L-a născut, L-a crescut și L-a ocrotit în vremea tinereții Sale. Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumnezeu-Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea, iar Dumnezeu-Fiul S-a sălășluit într-însa, S-a supus ei în zilele tinereții Lui, S-a îngrijit de ea pe când era spânzurat pe Cruce – atunci n-ar trebui ca oricine mărturisește pe Sfânta Treime s-o cinstească și pe ea?

Sursa: Ioan Maximovici, Sfânt, Dreapta cinstire a născătoarei de Dumnezeu. Introducere de pr. Serafim Rose (pagina 21)

Anunțuri

Theotokarion – Canon Aghiorit către Maica Domnului

icoana-maicii-domnului-mangaietoareaGlasul I

Sâmbătă seara

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăși răspunde păcătosului.

Al cărei acrostih este:

<<Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor>>

Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul:

<<Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braț înalt, și a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit>>.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (se zice după fiecare tropar)

Păcătosul către Maica Domnului

Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, și să mă arate părtaș Împărăției Sale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (se zice după fiecare tropar)

Maica Domnului către Hristos:

Primește rugăciunea mea, Fiule și Cuvântule, și izbăvește de osândă pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului și-l învrednicește pe el de Împărăția Ta.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Hristos către Maica Domnului:

Tu, Maică, mă cunoști pe Mine, izvorul milei, căci pe toți păcătoșii care-Mi greșesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai mult decât toți mă amărăște cu fapte de rușine.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Maica Domnului către păcătos:

Prin multe căderi și fapte străine și de rușine ai amărât pe Fiul meu, încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie și urgie.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

<<Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânță, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înâlțat fruntea noastră, Sfânt ești Doamne>>.

Întreaga mea viață cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel risipitor, să mă cheme iarăși și să mă mântuiască pe mine, cel ce zac în nelegiuiri.

Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din pântecele meu și miluiește pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel risipitor, și arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, și de-a dreapta Ta șezător în ziua Judecății.

Slavă…

O, maică, strig și eu către tine, acultă-mă și tu cu luare-aminte: Cel ce a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbințeala pocăinței, a strigat ”am păcătuit”, dar acesta, deși strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se rătăcește.

Și acum…

Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine să te învrednicească de Împărăție, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a apropiat de Mine cu credință fierbinte și pentru aceasta îl lepăd de la fața Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

<<Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Prorocule Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaște, când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne>>.

Cugetând, o , Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ție celei uneia bune: Deși nu am pocăință fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie desăvârșită îndreptare.

Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta, Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruință, ca pe robul tău să îl izbăvești de osândă și chiar de nu a dobândit desăvârșită credință, pe aceasta, ca un Dumnezeu dăruiește-i-o. Continuă lectura

„Dar din dar se face raiul”

(Extras dintr-o scrisoare a lui Mircea Vulcanescu pentru Jeni Axente, text inedit din Arhiva fam. Vulcanescu)

Din Paris, in zilele dintai ale lui Maiu 1926

“… Incep prin a-ti raspunde: ai dreptate. Dreptate in ceea ce priveste lipsa de timp. Dar iarasi nu o spun ca o scuza ci numai pentru a constata ca viata de azi e asa facuta incat suntem robi (in sensul adevarat al vorbei) specialitatilor noastre. Fac eu insumi (de cand sunt la Paris) experienta. Imi dau seama si cat e de ucigatoare robia asta pentru suflet. E curios, crestinismul de la inceput a fost pentru mine o chemare adresata sufletului intreg contra specializarii. Vezi cele ce am scris odata in aspiratia catre crestinism si intelesul ei actual, concis, despre viata integrala. (De atunci am evoluat mult, mult de tot!).

Ce e mai ciudat in robia asta, e ca avem de-a face cu o robie benevola, chiar dorita pe care, de obicei, o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… Ce pacat!

Zici ca aceasta lipsa de timp de care-mi scrii nu e aceia de care ti-am vorbit eu. Ba… e tocmai cea de care am vorbit. si vorbesc din experienta. Probabil ca am intrebuintat termeni straini de dta. La intrebarea trei sute nu stiu cat din chestionarul anexat programului de organizare a vietii universitare intocmit de seminarul de sociologie (…), in 1923, sub conducerea Prof. Gusti, care suna: de ce lipsuri te-ai intalnit mai des? Eu am raspuns: lipsa de timp. Iar la intrebarea ce propuneri ai avea de facut pentru a remedia aceasta am scris cu ironie: ziua de 26 de ore. (…)

In ceea ce priveste spontaneitatea, cu rezervele facute in ultima mea scrisoare sunt de parerea dtale. Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica. Dar aici e diferenta pe care o face Sf. Pavel intre Lege si har. Sf. Augustin zicea: Iubeste pe Dumnezeu si… fa ce vrei. Dar accentul trebuie pus pe prima propozitie. Fa ce vrei, da. Dar cand ai ajuns sa iubesti pe Dumnezeu nu mai poti sa vrei unele lucruri. Ceea ce se realizeaza aici e impacarea perfecta a faptelor omului cu gandul lui, trairea in deplina armonie sufleteasca fara violentarea sufletului propriu. Dar asta nu sta in puterea omului fara harul lui Dumnezeu si Ajutorul Lui.

Continuă lectura

Caprioara care o cinsteste pe Maica Domnului

waterton-deerDimineata, fratii au ales un loc frumos pentru un paraclis in aer liber, si-au luat cartile de cult si au tinut slujba Utreniei Adormirii Maicii Domnului. Din padure a iesit o caprioara si a stat chiar langa ei, uitandu-se curioasa la noii sai vecini ce aveau cu totul alte scopuri decat locatarii anteriori, vanatorii. Fratii s-au uitat unul la altul cu uimire, dar apoi s-a intamplat ceva si mai minunat. Fiindca faceau ei insisi slujba, fratii stateau, fireste, tot timpul in picioare; dar cand au ajuns la acea parte a Utreniei cand toti credinciosii trebuie sa stea in picioare – cand se canta Cantarea a Noua a Maicii Domnului – caprioara indata s-a ridicat in picioare! Cand s-a terminat Cantarea s-a pus iarasi jos, asteptand in liniste sfarsitul slujbei, ca apoi sa plece inapoi in padure. “Cat de aproape e Dumnezeu”, s-au gandit fratii.

Sursa: Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose – Ieromonah Damaschin(Pag. 317)